Un catalog inovator al virusurilor dezvăluie agenții patogeni cei mai periculoși și potențiala „boală X”
Într-un an obișnuit, oamenii de știință descoperă două sau trei virusuri noi la oameni, o tendință constantă din anii 1960. Deși majoritatea acestor virusuri atrag puțină atenție, unele, precum HIV-1 descoperit în 1983 și Sars-CoV-2 în 2020, au condus la pandemii devastatoare, ucigând zeci de milioane de oameni.
O întrebare crucială pentru cercetători este cum pot determina dacă un virus necunoscut la un pacient, care ar putea fi descoperit în următoarele luni, are potențialul de a duce la o urgență de sănătate publică similară cu SIDA sau COVID. O echipă de cercetători a analizat lecțiile din istoria virusurilor pentru a răspunde la această întrebare.
Pandemiile recente au fost în mare parte cauzate de virusuri cu genomuri ARN. Deși s-au identificat mii de specii de virusuri ARN, doar 239 dintre acestea infectează oamenii. Catalogul publicat de echipa de cercetători ajută la identificarea celor mai riscante virusuri.
Tipul și severitatea bolii sunt indicatori importanți, dar pentru a provoca o pandemie, virusul trebuie să se poată răspândi între oameni prin diverse modalități, cum ar fi contactul fizic, inhalarea particulelor din aer, expunerea la sânge sau mușcătura insectelor. Aproape două treimi dintre virusurile din catalogul cercetătorilor sunt zoonotice, ceea ce înseamnă că oamenii le contractează deobicei de la animale. Rabia este un exemplu de virus zoonotic care nu se răspândește între oameni.
Cu toate acestea, virusurile evoluează rapid, iar cercetătorii sunt îngrijorați de posibilitatea ca un virus zoonotic să dobândească capacitatea de a se transmite între oameni, așa cum se temeau de gripa aviară. Până acum, nu există exemple documentate de virusuri ARN care să facă acest lucru.
Amenințările mai mari vin din partea virusurilor capabile să se răspândească deja între oameni. Aceste virusuri au potențialul de a deveni și mai transmisibile, cum s-a întâmplat cu variantele Sars-CoV-2. În trecut, virusuri precum rujeola, oreionul și rubeola s-au răspândit inițial de la animale la oameni, având deja capacitatea de a se transmite între persoane.
Există virusuri care, deși se răspândesc printre oameni, au provocat doar focare limitate din cauza unui număr R (numărul mediu de persoane infectate de o persoană infectată) prea mic. Aceste virusuri pot deveni mai periculoase în momentul în care ajung în zone mai populate, așa cum s-a întâmplat cu virusul Ebola din Zair în 2014.
Pe lista virusurilor epidemice, câteva zeci de nume au fost identificate ca fiind predictori puternici ai urgențelor de sănătate publică. Virusuri precum Ebola din Zair, Chikungunya, Zika și Oropouche au provocat epidemii majore. De asemenea, virusuri mai rare, cum ar fi hantavirusul Andes și virusul Ebola Bundibugyo, au apărut recent, arătând cum pot deveni cunoscute virusuri care anterior erau limitate.
Un aspect important este că aceste virusuri se răspândesc de obicei timp de săptămâni înainte de a fi detectate. O mai bună descoperire și înțelegere a noilor virusuri ar putea reduce avantajul pe care îl au în fața sistemelor de sănătate publică, având un impact semnificativ asupra costului vieților și mijloacelor de trai.
În concluzie, cercetătorii subliniază importanța monitorizării și studierii virusurilor emergente pentru a preveni și a răspunde eficient la viitoarele pandemii, în special la ceea ce ar putea fi denumită „boala X”.
