Strategii nutriționale pentru gestionarea diabetului și a obezității
În urmă cu 20 de ani, a fost introdus primul medicament de tip GLP-1, exenatida, destinat pacienților cu diabet zaharat de tip II. După 10 ani, Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite ale Americii a aprobat liraglutida, primul GLP-1 pentru pacienții cu obezitate, sub denumirea comercială de Saxenda. Aceste medicamente, care reglează senzația de sațietate, sunt esențiale în tratamentul pacienților care nu reușesc să slăbească prin dietă și mișcare, însă atenția la alimentație și la activitatea fizică rămâne crucială.
Agoniștii hormonului GLP-1 sunt prescriși de medici diabetologi, endocrinologi și medici de nutriție, fiind indicați pentru pacienții cu diabet zaharat de tip II, obezitate și pacienți supraponderali cu boală cardiacă. Deși eficiente, aceste medicamente pot provoca efecte adverse, cele mai frecvente fiind amețeala, vărsăturile și durerile de stomac. În cazuri rare, pot apărea complicații severe precum paralizia stomacului, pancreatită și obstrucție intestinală.
GLP-1 este un hormon produs natural în intestinul subțire și în intestinul gros, care stimulează secreția de insulină și încetinește pasajul gastric, contribuind astfel la inducerea sațietății, în special după consumul de alimente bogate în proteine. Medicamentele GLP-1 completează efectele hormonului natural, reducând aportul caloric.
Evitarea carențelor de vitamine și minerale
Este esențial ca pacienții să adopte un stil de viață sănătos, cu obiceiuri alimentare corecte și activitate fizică regulată. Cei care nu fac acest lucru tind să recupereze greutatea pierdută odată cu încetarea tratamentului și să piardă beneficiile asupra sănătății cardiovasculare. Un alt aspect important este riscul de malnutriție, dat fiind că scăderea apetitului și efectele adverse, cum ar fi greața, pot face dificilă obținerea nutrienților necesari, precum proteine, vitamine și minerale. Aceste carențe pot duce la pierderea masei musculare, complicând astfel procesul de slăbire și crescând rezistența la insulină.
Un studiu recent a arătat că, după 12 luni de tratament cu GLP-1, principalele carențe alimentare identificate au fost de vitamina D, fier, calciu, vitamina B1 și vitamina B12. Este esențială colaborarea cu medicul specialist pe durata tratamentului, pentru a monitoriza efectele adverse și a elabora un plan alimentar și de activitate fizică adecvat.
Recomandări nutriționale
Pacienții trebuie să fie informați cu privire la creșterea consumului de alimente proteice, având în vedere că multe persoane tind să consume cantități mari de carne și produse ultraprocesate. Deși carnea este o sursă importantă de proteine, carnea roșie și semipreparatele din carne pot crește riscurile de boli renale. Este recomandat ca pacienții să alterneze sursele de proteine animale slabe (pui, pește) cu cele vegetale (tofu, linte, năut, fasole), limitând carnea roșie și evitând produsele ultraprocesate.
Surse de fier și calciu
Fierul este un microelement esențial, având un rol important în organism prin structura hemoglobinei și mioglobinei, necesare pentru transportul oxigenului. Surse alimentare valoroase de fier includ scoicile, peștele, carnea de curcan, fasolea, lintea, năutul, mazărea, tofu, semințele de dovleac, quinoa, spanacul și ciocolata neagră. Antinutrienții din legume pot inhiba absorbția fierului, dar asocierea acestora cu alimente bogate în vitamina C poate crește biodisponibilitatea acestuia.
Calciul, cel mai abundent mineral din organism, este esențial pentru structura oaselor și dinților, precum și pentru funcții precum contracția musculară și secreția hormonală. Surse valoroase de calciu includ produsele lactate, tofu coagulat cu săruri de calciu, sardinele conservate, semințele de chia și de susan, și kale.
