ADN uman străvechi descoperit în peșteri europene
O echipă de cercetare din Cáceres a reușit să recupereze ADN uman vechi de peste 2.000 de ani de pe pereții unor peșteri din Spania și Portugalia, o descoperire semnificativă care ar putea transforma studiul preistoriei. Proiectul, condus de Hipólito Collado și implicând cercetători din Spania, Portugalia, Marea Britanie, Germania și China, a demonstrat că suprafețele stâncoase pot păstra urme de material genetic uman timp de mii de ani.
Studiul, publicat în revista științifică Nature Communications, face parte din proiectul First Art, care a început cu cercetări asupra artei rupestre din peștera Maltravieso, din Cáceres, unde au fost găsite unele dintre cele mai vechi picturi din Europa. Proiectul a extins ulterior aria geografică și obiectivele științifice, având ca scop datarea celor mai vechi expresii artistice din Peninsula Iberică și analiza compoziției chimice a acestora.
În colaborare cu cercetători de la Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology, echipa a integrat analiza ADN-ului antic în studiu, explorând astfel posibilitatea de a recupera material genetic direct de pe suprafețele cu artă rupestră. Această metodă a fost inovatoare, în comparație cu sursele tradiționale utilizate, cum ar fi oasele, sedimentele sau uneltele din os.
Studiul a analizat 24 de panouri de artă rupestră din 11 peșteri din Spania și Portugalia, aplicând tehnici avansate de extracție și secvențiere genetică. Oamenii de știință au găsit ADN uman antic nu doar pe o suprafață acoperită cu pigment din peștera Escoural, din Portugalia, ci și în zone nepictate din aceeași peșteră și din peștera Covarón, din Asturias.
Pereții peșterilor ca arhive biologice
Aceasta reprezintă prima dovadă că pereții peșterilor pot conserva ADN uman timp de mii de ani, deschizând noi oportunități pentru studierea modului în care populațiile preistorice au ocupat și utilizat aceste spații. ADN-ul recuperat are o vechime de cel puțin 2.000 de ani, demonstrând capacitatea acestor suprafețe de a păstra urme biologice pe perioade foarte lungi.
Printre probele analizate, trei aparțineau unor femei, una unui bărbat, iar una nu a putut fi atribuită cu certitudine niciunuia dintre sexe. Cercetătorii sugerează că pereții peșterilor ar putea funcționa ca adevărate „arhive biologice” ale activității umane din trecut, ceea ce ar putea permite extinderea acestui tip de analiză la alte situri și forme de artă, folosind tehnici minim invazive.
