Investigație: Strategia Americii pentru a depăși cea mai amenințătoare dependență și a obține resursele esențiale fără ajutorul Chinei
În perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite deveniseră periculos de dependente de importurile străine de minereuri și metale critice, în ciuda avertismentelor oficialilor cu privire la vulnerabilitățile lanțului de aprovizionare. Congresul a adoptat o lege prin care a creat Stocul Național de Apărare în 1939. Totuși, când SUA au intrat în război un an mai târziu, nevoile lor imediate de apărare erau mai mari decât capacitățile interne de producție și stocare. Președintele Franklin Roosevelt a transferat controlul stocului către Compania de Rezerve de Metale, care a fost nevoită să cumpere resurse din întreaga lume, adesea la prețuri exorbitante.
Azi, Statele Unite se confruntă cu o situație similară, fiind din nou dependente de adversari străini, în principal China, pentru minerale, metale și elemente de pământuri rare. Aceste resurse sunt esențiale pentru tehnologiile avansate, infrastructura energetică și sistemele de apărare, având un rol crucial în economia națională și securitatea națională. Deși Washingtonul a luat măsuri semnificative pentru a aborda aceste vulnerabilități în ultimul deceniu, eforturile sunt încă insuficiente. În cazul unui conflict serios cu China, aceasta ar putea opri exporturile de materiale critice către SUA.
În ultimii 15 ani, Beijingul a demonstrat că este dispus să folosească controlul său asupra furnizării acestor resurse pentru a-și penaliza adversarii. În 2010, China a întrerupt exporturile de elemente de pământuri rare către Japonia din cauza unui conflict teritorial. De asemenea, a restricționat exporturile către SUA ca represalii pentru tarifele impuse de administrațiile Biden și Trump. Absența unui răspuns urgent din partea SUA ar putea duce la incapacitatea de a gestiona un blocaj al resurselor critice în viitor.
După încheierea Războiului Rece, Departamentul Apărării al SUA a considerat că 99% din stocul său de minerale critice era excedentar și a vândut aceste resurse. Aceasta a permis Chinei să își dezvolte un monopol aproape total asupra rafinării și prelucrării acestor materiale. Beijingul a investit în mine în diverse țări, dezvoltând tehnologii pentru a îmbunătăți eficiența proceselor de minerit și rafinare.
În timpul primului mandat al președintelui Trump, au fost semnate ordine executive pentru a asigura o mai mare reziliență în lanțurile de aprovizionare. Administrația Biden a continuat aceste inițiative, investind fonduri guvernamentale pentru a sprijini mineritul, rafinarea și reciclarea materialelor critice. Aceste investiții au dus la dezvoltarea primelor unități de producție a magneților din pământuri rare și extinderea mineritului și producției de litiu.
Cu toate acestea, măsurile luate de ambele administrații nu sunt suficiente. Trebuie să se aloce un buget de 13,5 miliarde de dolari pentru a acoperi deficitul din stocurile de minerale esențiale. O strategie națională care extinde stocurile, creează instrumente financiare pentru sprijinirea mineritului și rafinării interne și implementează politici pentru reciclare și inovație tehnologică este crucială.
O prioritate imediată este consolidarea Rezervei Naționale de Apărare. Acum, stocul de minerale al NDS valorează doar 1,3 miliarde de dolari, ceea ce este insuficient pentru a acoperi cerințele Pentagonului. Este necesar un sistem de prețuri minime pentru a oferi certitudine producătorilor americani.
În plus, reciclarea mineralelor critice ar putea oferi o soluție parțială, iar SUA ar trebui să învețe din modelul Chinei, care impune producătorilor de baterii responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al produselor, inclusiv reciclarea. Investițiile în inovații tehnologice, inclusiv extragerea litiului din surse netradiționale, trebuie să fie intensificate.
În concluzie, Statele Unite trebuie să acționeze rapid și decisiv pentru a-și asigura accesul la minerale critice și elemente de pământuri rare, având în vedere rivalitatea crescândă cu China și instabilitatea din regiunile strategice. O strategie națională cuprinzătoare este esențială pentru a proteja baza industrială și a răspunde provocărilor viitoare.
