Evaluarea și supravegherea afecțiunilor cronice ale rinichilor – importanța crucială a medicului de familie
Boala cronică de rinichi (BCR) este o afecțiune comună, afectând aproximativ 10-11% din populația adultă, dar adesea rămâne nediagnosticată, deoarece în stadiile incipiente nu prezintă simptome. Depistarea precoce este esențială, deoarece tratamentul inițiat la timp poate încetini progresia bolii, reduce riscul cardiovascular și întârzia necesitatea dializei sau a transplantului renal.
Medicul de familie joacă un rol central în identificarea persoanelor cu risc, diagnostic, monitorizare și educația pacientului. Screeningul este recomandat pentru persoanele cu hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate, boli cardiovasculare, vârsta peste 65 de ani, antecedente familiale de nefropatii, insuficiență renală, dializă sau transplant, precum și pentru pacienții cu boli sistemice, antecedente de injurie renală acută, litiază renală obstructivă, infecții urinare recurente și expunere la substanțe nefrotoxice, în special antiinflamatoare nesteroidiene.
Diagnosticul de BCR nu se stabilește pe baza unei singure analize. Este necesară efectuarea a cel puțin două determinări, la un interval de minimum trei luni, care să evidențieze rata filtrării glomerulare estimate (RFGe) sub 60 ml/min/1,73 m² și/sau un raport albumină/creatinină urinară (RACu) ≥30 mg/g. După confirmarea diagnosticului, pacientul este clasificat în funcție de riscul de progresie conform clasificării KDIGO, care se bazează pe RFGe și albuminurie. Pacienții cu risc minim necesită monitorizare anuală, cei cu risc moderat pot fi tratați în cabinetul medicului de familie, iar cei cu risc înalt sau foarte înalt trebuie evaluați de nefrolog și monitorizați în comun, la intervale de aproximativ 3-4 luni.
Monitorizarea periodică include evaluarea evoluției bolii, a tensiunii arteriale, diurezei, edemelor, simptomelor uremice și a tratamentului administrat, cu identificarea medicamentelor nefrotoxice. Examenul clinic trebuie completat de monitorizarea creatininei, RFGe, RACu, ureei, electroliților, hemoglobinei și, în stadiile avansate, a metabolismului fosfo-calcic, precum și de ecografia renală. De asemenea, se urmăresc complicațiile principale: progresia insuficienței renale, bolile cardiovasculare, anemia, osteodistrofia renală și riscul crescut de fracturi.
Managementul BCR depășește tratamentul medicamentos și implică modificări susținute ale stilului de viață. Se recomandă reducerea consumului de sare la maximum 5 g/zi, un aport proteic moderat (aproximativ 0,8 g/kg/zi), preferința pentru proteine vegetale, controlul greutății, activitate fizică de minimum 150 de minute pe săptămână, renunțarea la fumat și evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Tratamentul este individualizat și poate include inhibitori ai enzimei de conversie sau sartani, inhibitori SGLT2, statine, alte terapii antihipertensive și antidiabetice, cu ajustarea dozelor în funcție de funcția renală și reevaluarea aderenței la fiecare consultație.
Este esențial să nu așteptați apariția simptomelor. Un control periodic la medicul de familie, însoțit de analize simple de sânge și urină, poate identifica boala cronică de rinichi într-un stadiu tratabil și poate preveni complicațiile severe.
