Cum a devenit liderul militar pakistanez un mediator surprinzător în conflictul dintre SUA și Iran
Coborând din avion miercuri seara, mareșalul Asim Munir a fost întâmpinat de îmbrățișarea călduroasă a ministrului de externe și negociatorului-șef al Iranului, Abbas Araghchi. Îmbrăcat în uniformă militară completă, liderul armatei pakistaneze a oferit o imagine neobișnuită, ca un simbol al păcii, rol pe care intenționa să-l joace, notează The Guardian.
Munir s-a deplasat în grabă la Teheran, într-o acțiune considerată un ultim efort de a relansa demersurile Pakistanului de a media încetarea războiului dintre SUA și Iran. Cu patru zile înainte, vicepreședintele SUA, JD Vance, părăsise Islamabadul, după ce discuțiile de peste 21 de ore dintre SUA și Iran nu reușiseră să ducă la încheierea unui acord. În ciuda reacției promptă a președintelui SUA, Donald Trump, care a impus un blocaj naval asupra strâmtorii Ormuz, el a lăudat totodată eforturile „fantastice” depuse de Munir pentru continuarea negocierilor dintre cele două părți.
Miercuri seara, Munir a sosit la Teheran cu o nouă propunere din partea Washingtonului pentru o nouă rundă de discuții la Islamabad, săptămâna viitoare. Pakistanul s-a impus ca un mediator diplomatic neașteptat între Iran și SUA, iar Munir este considerat pe scară largă o forță motrice esențială. El a reușit să stabilească o legătură telefonică între conducerea americană și cea iraniană, transmițând mesaje ca intermediar de încredere pentru ambele părți.
Se recunoaște că negocierile au fost coordonate de la Rawalpindi, sediul armatei, și nu de la Islamabad, sediul parlamentului. „Mareșalul Munir este forța motrice – fără el, acest lucru nu ar funcționa”, a declarat Maleeha Lodhi, fostă ambasadoare a Pakistanului la ONU. „Ministerul de Externe este doar un partener secundar. Țări precum Iranul și Statele Unite au această încredere în Asim Munir.”
Apelurile telefonice ale lui Munir au stat la baza eforturilor internaționale intense de săptămâna trecută, care au condus la un acord de încetare a focului, încheiat în ultimul moment, după amenințarea lui Trump că civilizația iraniană va „pieri” dacă nu se ajunge la un acord. Se spune că liderul de la Casa Albă a făcut presiuni directe asupra lui Munir pentru a-și folosi influența în vederea găsirii unei soluții.
Atunci când delegațiile SUA și Iranului s-au întâlnit sâmbătă la Islamabad, Munir a fost a treia parte prezentă în sală. În aceeași săptămână, el a călătorit în Iran în calitate de mesager și negociator, în timp ce prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a efectuat o vizită diplomatică în Arabia Saudită pentru a consolida sprijinul regional pentru eforturile de pace ale țării.
Analiștii subliniază că nu este neobișnuit ca șeful armatei pakistaneze, o funcție nealeasă, dar extrem de influentă, să modeleze politica externă a țării. Președinții americani au preferat de mult timp să colaboreze cu liderii militari ai Pakistanului, mai degrabă decât cu cei aleși democratic.
Cu toate acestea, Munir nu a fost întotdeauna un om de stat cu o prezență internațională evidentă. După numirea sa în 2022, atenția i-a fost îndreptată asupra problemelor interne. Totuși, în ultimul an și jumătate, s-a impus ca ambasador global, consolidând relațiile cu Washingtonul, Riadul și Teheranul.
Până la sfârșitul anului 2025, Munir a vizitat de două ori Casa Albă, a supravegheat încheierea unor acorduri între SUA și Pakistan în domeniul criptomonedelor și al exploatării miniere și a semnat un pact de apărare cu Arabia Saudită. „S-a descurcat foarte bine în a stabili relații cu liderii prin vizite frecvente și comunicare”, a spus Lodhi.
Un factor decisiv pentru influența lui Munir ca intermediar a fost rolul jucat în refacerea relațiilor dintre SUA și Pakistan în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump, printr-o combinație de succese strategice și înțelegeri. El a oferit lui Trump o victorie timpurie, predându-i teroriști de marcă care au fost extrădați în SUA.
În mai 2025, când SUA au intervenit în conflictul dintre India și Pakistan, Pakistanul a mulțumit lui Trump și l-a nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace. Munir a reușit să-și revendice victoria, consolidându-și poziția atât pe plan intern, cât și internațional.
După cheltuirea a peste 5 milioane de dolari pe lobbyiști în Washington, Munir a fost invitat la Casa Albă pentru un prânz privat, iar Trump l-a apreciat, numindu-l „un om excepțional” și „marele meu mareșal”. Munir are de asemenea o vastă experiență în comunicarea cu Gărzile Revoluționare Iraniene.
Această relație s-a restabilit după condamnarea fără echivoc a Israelului de către Pakistan, în urma acțiunilor sale din Gaza și bombardării Iranului. Opinia publică din Pakistan rămâne pro-Iran, chiar și în rândul musulmanilor sunniți.
Conform lui Avinash Paliwal, conferențiar în relații internaționale, Munir „a primit cărți proaste, dar le-a jucat foarte bine” prin abilitatea sa de a gestiona relațiile cu administrația Trump. „Sistemul personalizat și centralizat, aflat sub comanda mareșalului Munir, oferă Pakistanului flexibilitatea necesară pentru a juca rolul de mediator”, a adăugat Paliwal.
Cu toate acestea, Munir nu este singurul responsabil pentru această campanie diplomatică. Muhammad Mehdi, analist politic, a subliniat că, deși Munir a fost în prima linie, a fost un efort colectiv, cu multe părți implicate.
Miza este mare pentru succesul negocierilor, atât pentru Munir, cât și pentru Pakistan, care dorește să fie perceput pe plan internațional ca un interlocutor diplomatic credibil. Chiar dacă s-ar ajunge la un acord pentru a pune capăt conflictului, se estimează că rolul lui Munir nu se va opri aici, Pakistanul având potențialul de a deveni un actor important în menținerea păcii în Golf și în Orientul Mijlociu.
„Este vorba despre un om care consideră că, pe viitor, va avea un rol mult mai important de jucat în arhitectura de securitate din Orientul Mijlociu”, a concluzionat Paliwal.
