Cristian Mungiu își exprimă nemulțumirea față de neajunsurile sprijinului acordat cinematografiei românești
Regizorul Cristian Mungiu a solicitat o implicare mai consistentă a statului român în susținerea culturii și a filmului românesc, în special prin finanțarea promovării internaționale a producțiilor autohtone. Aceasta a fost declarația sa la întoarcerea în România cu trofeul Palme d’Or. Mungiu a subliniat că succesul de la Cannes nu ar trebui să fie urmat de gesturi simbolice, ci de investiții reale în infrastructură și campanii care să îmbunătățească șansele României la premii precum Oscar.
„Statul să îşi facă treaba, medalii şi decoraţii am deja o valijoară întreagă. Nu aşteptăm să ni se facă statui, că n-am dat cu mingea în poartă,” a afirmat Mungiu, evidențiind faptul că responsabilitatea pentru sprijinul industriei cinematografice nu este individuală, ci colectivă.
Regizorul a menționat că infrastructura culturală din România este insuficient dezvoltată pentru nivelul la care a ajuns filmul românesc pe plan internațional: „E un pic stânjenitor că nu avem o sală de premieră la care să prezentăm filmul ăsta în București. După 20 de ani de la primul Palme d’Or, noi încă ne lovim de lucruri de bază.” Mungiu a subliniat că, deși creează filme, are nevoie de suport din partea statului pentru infrastructură și promovare.
Critica sa s-a axat și pe modul de administrare a fondurilor pentru cultură, menționând că există mecanisme legale care nu sunt utilizate eficient. „Există o lege prin care există o taxă pe jocurile de noroc, pe loterie. Banii aceia ar trebui să meargă către CNC. Sunt ani de zile de când legea există și nu se aplică,” a explicat cineastul.
Mungiu a adăugat că, deși există un cadru legal de finanțare, acesta nu permite realizarea unor producții cinematografice de anvergură internațională: „Am primit sprijinul legal maxim care se poate acorda, dar este cu totul insuficient pentru un film de tipul celui pe care l-am făcut.”
Un alt aspect menționat a fost distribuția internă a filmelor românești, pe care o consideră slabă în comparație cu succesul internațional: „Filmele mele sunt văzute mult mai mult în alte țări decât în România. Și asta nu e o notă bună pentru noi.”
Mungiu a avertizat asupra riscului de interpretare politizată a filmului său, subliniind că acesta ar trebui să fie un spațiu de reflecție, nu de propagandă: „Mă interesează foarte mult ca filmul ăsta să nu fie confiscat în România ca propagandă, nici de tabăra ultra-conservatoare, nici de cea ultra-liberală.”
„Un premiu rămâne ceva conjunctural. La film trebuie să aștepți 10, 15, 20 de ani ca să vezi dacă rămâne în timp. Pentru mine contează dacă mai pot găsi încă o poveste relevantă pentru contemporanii noștri,” a concluzionat Cristian Mungiu.
