Impactul atacurilor lui Donald Trump asupra premierului spaniol Pedro Sánchez
Premierul spaniol Pedro Sánchez se confruntă cu scandaluri de corupție, dar disputele cu Donald Trump îi oferă oportunitatea de a schimba subiectul și de a se prezenta ca liderul care se opune Washingtonului. Ultima critică a președintelui Trump la adresa Madridului, referitoare la cheltuielile de apărare, a fost însoțită de amenințarea de a „întrerupe” comerțul cu Spania, generând reacții de condamnare din partea întregului spectru politic, de la dreapta naționalistă a partidului Vox până la stânga radicală a partidului Podemos.
În ciuda unității rare în fața criticilor lui Trump, opoziția conservatoare l-a acuzat pe Sánchez de a provoca inutil Washingtonul. Vox a susținut că guvernul său a deteriorat relațiile cu Statele Unite. Totuși, niciuna dintre părți nu a acceptat descrierea făcută de Trump, care a numit Spania „un partener execrabil” și a amenințat cu sancțiuni economice. Sánchez a încercat să minimizeze această tensiune, afirmând că întâlnirea sa cu Trump la summitul NATO de la Ankara a fost o discuție informală despre fotbal, fără tensiuni.
Declarațiile lui Trump au fost mai greu de ignorat. Acesta a afirmat că Spania este „singura țară care refuză să plătească” și a adăugat că negociază un acord comercial care va obliga Spania să plătească de două ori mai mult.
Pentru Sánchez, această confruntare apare într-un moment politic delicat, în care se confruntă cu scandaluri de corupție, fără un buget nou și cu o majoritate parlamentară fragilă. Politica externă devine astfel unul dintre puținele domenii în care își poate impune autoritatea.
Publicația spaniolă El País a raportat că inițial, guvernul spaniol a fost ușurat de faptul că Trump părea să ignore Spania, concentrându-se pe alți lideri europeni. Însă, în curând, Sánchez a devenit din nou ținta criticilor președintelui. Disputa este deosebit de reală, având în vedere că Spania cheltuiește mai puțin pe apărare decât majoritatea membrilor NATO și a refuzat să se angajeze la obiectivul alianței de 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare, susținând că poate îndeplini capacitățile militare convenite cu cheltuieli mai mici.
Confruntarea dintre Trump și Sánchez funcționează în ambele sensuri. Trump îl prezintă pe Sánchez ca „parazitul” Europei, în timp ce Sánchez se prezintă ca un lider european care este pregătit să se opună Washingtonului, în loc să se alinieze.
Unii analiști spanioli consideră că încercarea de a-l mulțumi pe Trump este inutilă, afirmând că președintele nu răsplătește loialitatea, ci prosperă pe seama confruntării. Alții subliniază că Europa ar trebui să evite transformarea fiecărui dezacord într-o confruntare publică și să-și consolideze propriile capacități, fără a fi atrase în scandalurile lui Trump.
Cel mai mare paradox este că, deși Trump intenționează să-l izoleze pe Sánchez pe plan internațional, fiecare atac îi oferă prim-ministrului spaniol oportunitatea de a schimba subiectul pe plan intern.
