Vasile Dîncu analizează liderii PSD
Europarlamentarul Vasile Dîncu a declarat că PSD a avut „mai mulți președinți cu contribuții diferite”, dar că partidul „a părăsit de mai multe ori această cale a stângii”. Dîncu și-a exprimat speranța ca, din toamnă, formațiunea politică „să dialogheze mai mult cu viitorul societății”, subliniind că, deși partidul corespunde unui orizont de așteptare, acesta nu este cel care să propulseze spre viitor.
„Am avut mai mulți președinți cu contribuții diferite, oameni remarcabili. În unele situații, ceea ce ne-a lipsit a fost probabil o anumită hibriditate ideologică. Faptul că am părăsit de mai multe ori această cale a stângii poate că programul nostru politic l-am trădat de mai multe ori, sub diverse influențe”, a declarat Dîncu. El a menționat că, după președintele Ion Iliescu, au venit doi președinți de dreapta, ceea ce ar fi fost un lucru normal pentru România, sugerând că românii au căutat o alternativă.
Dîncu a subliniat că aceste alternative nu au reușit să construiască un nou proiect de societate care să progreseze față de moștenirea lăsată de Ion Iliescu. „Din păcate, aceste alternative n-au reușit să construiască un nou proiect de societate”, a spus el.
Liderul PSD a menționat că, în toamnă, va avea loc un congres al social-democraților, unde se așteaptă „o competiție adevărată” și va fi adusă în față o echipă cu mulți tineri. „Să sperăm că vom găsi un lider care să se ridice deasupra timpului său și să egaleze măcar amprenta bună pe care a lăsat-o Ion Iliescu”, a afirmat Dîncu.
El a adăugat că partidul „își face treaba perfect”, dar că speră ca PSD să „dialogheze mai mult cu viitorul societății” din toamnă. „Acum probabil corespunde unei cereri, unui orizont de așteptare, dar nu este orizontul de așteptare care să ne împingă neapărat în viitor”, a explicat Dîncu.
Dîncu a subliniat importanța unei teorii a elitelor, care ar trebui să schimbe orizontul de așteptare al maselor și să elaboreze un proiect de societate pentru a avansa.
De asemenea, Dîncu a afirmat că, odată cu trecerea în neființă a lui Ion Iliescu, România pierde „un simbol puternic al stângii autentice”, menționând că Iliescu „a avut marele defect de a nu-și trăda convingerile”.
