Un „mamut” conservat timp de 70 de ani în muzeu s-a dovedit a fi o surpriză total diferită
Ceea ce părea a fi descoperirea unuia dintre cei mai „tineri” mamuți cunoscuți s-a transformat într-un mister neașteptat. Fosile păstrate timp de peste 70 de ani într-un muzeu din Alaska, considerate vertebre de mamut lânos, s-au dovedit, în urma analizelor moderne ADN și a testelor cu radiocarbon, a proveni de la balene. Oamenii de știință au fost surprinși nu doar de vechimea oaselor, care erau de doar 2.000-3.000 de ani, dar și de faptul că acestea au fost găsite la peste 400 de kilometri de cea mai apropiată coastă.
Arheologul Otto Geist a descoperit pentru prima dată oasele în timpul unei expediții din 1951 în interiorul statului Alaska, într-o regiune preistorică numită Beringia. Pe baza aspectului oaselor și a locului de găsire, Geist a concluzionat că acestea aparțineau unor mamuți lânosi (Mammuthus primigenius). Oasele megafaunei din Pleistocenul târziu erau frecvent descoperite în regiune, iar dimensiunea impresionantă a vertebrelor indica un animal din familia elefanților. După descoperire, Geist a dus oasele la Muzeul Nordului al Universității din Alaska, unde au rămas arhivate timp de peste 70 de ani.
Decenii mai târziu, muzeul a reușit să dateze fosilele cu radiocarbon, iar rezultatul a ridicat mai multe întrebări decât răspunsuri. Oasele erau mult prea „tinere” pentru a aparține unui mamut lânos. Izotopii de carbon conservați indicau o vechime de aproximativ 2.000 până la 3.000 de ani, în timp ce mamuții sunt considerați dispăruți de aproximativ 13.000 de ani, cu excepția unor populații izolate care ar fi supraviețuit până acum circa 4.000 de ani.
Biochimistul Matthew Wooller de la Universitatea din Alaska Fairbanks și colegii săi au explicat că fosilele de mamut datând din Holocenul târziu în interiorul statului Alaska ar fi reprezentat o descoperire extraordinară. „Dacă rezultatele ar fi fost corecte, acestea ar fi fost cu câteva mii de ani mai recente decât cele mai noi dovezi ADN sedimentar antic pentru mamut în estul Beringiei”, au adăugat cercetătorii. Înainte de a rescrie cronologia dispariției mamuților, oamenii de știință au decis să verifice identificarea speciei.
„Datele obținute prin radiocarbon și analiza izotopilor stabili au fost primele semne că ceva nu era în regulă”, au subliniat cercetătorii, care au observat că oasele conțineau niveluri ridicate de azot-15 și carbon-13, indicând o proveniență marină, mai frecventă în organismele creaturilor marine decât în cele terestre. Niciun mamut descoperit în estul Beringiei nu a prezentat vreodată un astfel de semnal chimic.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că exemplarele nu puteau fi identificate doar pe baza aspectului fizic. ADN-ul antic era esențial pentru stabilirea identității reale a fosilelor. Deși probele erau prea degradate pentru a conține ADN nuclear, cercetătorii au reușit să extragă ADN mitocondrial, pe care l-au comparat cu cel al balenei nord-pacifice (Eubalaena japonica) și al balenei minke comune (Balaenoptera acutorostrata).
După ce au stabilit că fosilele erau, de fapt, balene, a apărut o nouă întrebare: cum au ajuns rămășițele a două balene vechi de peste 1.000 de ani în interiorul statului Alaska, la mai mult de 400 de kilometri de cea mai apropiată coastă? Cercetătorii au avansat mai multe ipoteze, inclusiv o incursiune accidentală a balenelor pe căi navigabile antice, deși acest scenariu este considerat puțin probabil. O altă posibilitate este ca oasele să fi fost transportate de oameni preistorici dintr-o zonă de coastă îndepărtată.
Cercetătorii nu exclud nici varianta unei erori științifice, având în vedere că Otto Geist a adunat exemplare din toate colțurile statului Alaska și a donat numeroase fosile universității în anii 1950, ceea ce ar putea explica o încurcătură în arhiva muzeului. Răspunsul s-ar putea să nu fie aflat niciodată, dar descoperirea subliniază asemănările fizice dintre mamiferele marine și rudele lor îndepărtate. „Este posibil ca acest mister să nu fie niciodată complet rezolvat”, au concluzionat cercetătorii, subliniind că acest studiu a eliminat aceste exemplare din lista candidaților pentru ultimii mamuți.
