Un coșmar pe mare: Mărturia impresionantă a unui supraviețuitor al hantavirusului de pe nava de croazieră
Un supraviețuitor al hantavirusului, infecția rară asociată recent cu focarul mortal de pe nava de croazieră olandeză MV Hondius, a descris virusul drept „iadul pe pământ”. Bărbatul, Lorne Warburton, originar din Canada, a relatat că a început să se simtă rău în martie 2023, prezentând simptome asemănătoare Covidului, cum ar fi dureri în corp, dureri de cap puternice și oboseală. Starea sa s-a agravat rapid, ajungând să fie conectat la aparate de susținere a vieții, iar medicii l-au diagnosticat cu hantavirus, petrecând aproximativ trei săptămâni în spital.
„Gradul de boală și suferință prin care am trecut a fost iadul pe pământ, a fost tortură să trec prin asta și apoi să reușesc să îmi revin”, a declarat Warburton. În același context, Christian Ege din Germania, care a avut și el simptome asemănătoare Covidului în mai 2019, a suferit o gastroenterită severă, fiind internat în spital pentru insuficiență renală și septicemie, având nevoie de dializă.
Cei doi se numără printre supraviețuitorii hantavirusului, unele tulpini având o rată a mortalității între 20% și 40%. Trei pasageri ai navei MV Hondius au murit după ce vasul a plecat din Argentina, iar autoritățile sanitare monitorizează mai multe persoane posibil expuse la virus. Printre cei afectați se numără și Martin Anstee, un britanic în vârstă de 56 de ani, care este în stare stabilă după ce a fost evacuat în Olanda pentru tratament.
Hantavirusurile, denumite după un râu din Coreea de Sud, sunt o familie de virusuri. Transmiterea se face, de obicei, prin contact cu urina sau excrementele uscate ale rozătoarelor, iar infecția apare prin inhalarea particulelor contaminate. Lorne crede că s-a infectat după ce a scuturat un covor în podul casei, unde existau excremente de șoarece.
În prezent, nu există un vaccin disponibil pe scară largă sau un tratament antiviral specific pentru infecțiile cu hantavirus. Tratamentul constă în îngrijire de susținere, inclusiv spitalizare și suport respirator. Lorne a avut nevoie de un an și jumătate pentru a-și recăpăta forțele, descriind recuperarea ca fiind „foarte lentă”, și a avut și alte probleme medicale, inclusiv fibrilație atrială. Christian, pe de altă parte, a reușit să se recupereze complet după aproximativ patru luni, fără sechele.
Ambii supraviețuitori subliniază importanța experienței prin care au trecut și cum le-a schimbat perspectiva asupra vieții, apreciind mai mult detaliile simple ale existenței.
