Trump lansează o „bătălie pentru putere” între NATO și Uniunea Europeană
NATO și Uniunea Europeană se află într-un „război pentru influență” privind gestionarea unui program de reînarmare suplimentar, determinat de amenințările lui Donald Trump la adresa securității europene. Această luptă se concentrează pe achiziționarea de arme europene în detrimentul celor produse în SUA.
Alianța militară condusă de SUA, care a susținut securitatea Europei încă de la Al Doilea Război Mondial, s-a opus de mult timp preluării de către Bruxelles a competențelor în domeniul apărării. Cererile lui Trump adresate aliaților de a investi mai mult în propriile forțe armate au impus o revizuire a politicii de producție de armament, un domeniu în care UE are o expertiză mai mare decât NATO.
Lupta pentru influență
Statele membre ale NATO au convenit în mare parte, în iunie anul trecut, să majoreze cheltuielile de apărare la 5% din PIB până în 2035. Acest obiectiv ar însemna o creștere de aproximativ 1 trilion de dolari pe an pentru apărare în țările UE, comparativ cu 2024. Totuși, oficiali anonimi au declarat că există dezacorduri între NATO și UE privind sursa de aprovizionare cu arme noi, Bruxelles-ul fiind în favoarea achiziționării de sisteme produse în Europa.
„Există un război pentru influență în ceea ce privește politica industrială de apărare. Este vorba despre cine gestionează creșterea producției și ce impact va avea aceasta asupra armelor pe care Europa le va folosi în viitor”, afirmă un oficial.
Un aspect cheie al dezbaterii este rolul pe care ar trebui să-l joace armamentul american în efortul de reînarmare, NATO opunându-se abordării „Cumpărați produse europene” adoptate de UE în cadrul strategiei sale mai largi de politică industrială. Giuseppe Spatafora, analist de cercetare la Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate, a declarat: „Atât UE, cât și NATO sunt de acord asupra necesității ca europenii să preia inițiativa în ceea ce privește apărarea convențională a continentului. Însă părțile au opinii diferite cu privire la modul în care se poate ajunge la acest obiectiv.”
UE a dorit „să promoveze colaborarea industrială în domeniul apărării la nivel intraeuropean, în timp ce NATO consideră că politica industrială în domeniul apărării trebuie să rămână transatlantică.”
Contextul actual
Douăzeci și trei dintre cele 27 de state membre ale UE fac parte și din NATO, iar blocul și-a intensificat eforturile de a crește cheltuielile de apărare în ultimii ani, ca răspuns la războiul în curs al Rusiei în Ucraina. Deși apărarea Europei s-a bazat mult timp pe garanțiile de protecție oferite de SUA, această dinamică este acum pusă sub semnul întrebării de mulți europeni, în urma tensiunilor crescânde dintre Washington și aliații săi din NATO.
Președintele american Donald Trump a amenințat recent că se va retrage din NATO din cauza frustrării sale față de reticența aliaților europeni de a se implica în conflictul din Orientul Mijlociu, criticând deseori statele membre pentru că nu își asumă suficientă responsabilitate pentru propria securitate.
Oficialii NATO s-au arătat opoziției față de consolidarea de către UE a capacităților de apărare independent de alianța militară. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că dacă europenii cred că se pot apăra fără Washington, „ar trebui să continue să viseze,” adăugând că astfel de măsuri ar crea complicații, iar președintele rus Vladimir Putin „ar fi încântat de asta.”
Cu toate acestea, un oficial al UE a contrazis această afirmație, subliniind că „devine din ce în ce mai clar că avem nevoie de aceste echipamente rapid, în cantități mari și la un cost rezonabil.”
Frustrare în rândul industriei
Oficialii NATO s-au arătat iritați de recentele inițiative militare ale UE, inclusiv de planurile de construire a unui sistem european de apărare aeriană și antirachetă. Aceste eforturi sunt considerate parte a demersului șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a face din reînarmare un element central al moștenirii sale.
Un diplomat NATO a sugerat că instituția europeană ar trebui să se limiteze la domeniile în care are deja expertiză. Camille Grand, secretar general al Asociației Industriilor Aerospatiale, de Securitate și Apărare din Europa, a afirmat că „disputele teritoriale nu ajută” la organizarea eficientă a eforturilor de apărare.
În acest context, grupurile din industria europeană de apărare și-au exprimat frustrarea față de „fricțiunile constante” dintre NATO și UE. „Într-un moment în care sistemul industrial-militar al SUA se supraîncălzește, iar Europa cheltuiește mult mai mult, pare evident că atât NATO, cât și UE au un rol de jucat,” a adăugat Grand.
Disputa a devenit și mai acută pe măsură ce NATO se pregătește pentru summitul liderilor săi, iar oficialii Alianței doresc ca politica industrială de apărare să fie un punct central al acestei reuniuni. Între timp, Bruxelles-ul a pus la dispoziția guvernelor împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro, cu dobândă redusă, pentru finanțarea achizițiilor de armament, care pot fi utilizate pentru achiziționarea de armament american în cazul în care nu există alternative europene disponibile.
