Trump își imaginează o Europă liberă de Uniunea Europeană, dar POLITICO consideră că nu ar trebui să aspire la asta
„Ai grijă ce-ți dorești, ca nu cumva să se adeverească”, se afirmă într-o fabulă a lui Esop. Aceasta, deoarece, dacă blocul comunitar s-ar prăbuși, americanii ar ajunge să o regrete foarte repede. Orice american care aplaudă alături de administrația președintelui Donald Trump, îndemnând la desființarea UE pe motiv că este un „căpcăun birocratic” responsabil de o „eliminare a civilizației”, ar trebui să ia în serios această fabulă.
Contradicția flagrantă dintre aparenta venerare a suveranității naționale de către mișcarea MAGA și modul în care administrația le oferă sfaturi europenilor despre organizarea continentului și cine ar trebui să fie votat, relevă o problemă mai profundă. O Europă fără UE nu ar mai putea fi un continent înfloritor de state-națiuni „suverane”. Fără proiectul european, continentul ar putea semăna cu Balcanii Occidentali post-destrămării Iugoslaviei, unde vechi nemulțumiri ar putea prinde viață.
Acest scenariu devine și mai relevant dacă destrămarea UE ar avea loc sub mandatul celor pe care mișcarea MAGA îi consideră aliați: forțele „patriotice” ale politicii europene. De exemplu, premierul ungar Viktor Orbán își propune restaurarea „Ungariei Mari”, așa cum era înainte de Tratatul de la Trianon din 1920, pe seama vecinilor săi, cum ar fi România, Ucraina și Serbia. La rândul său, președintele sârbe Aleksandar Vučić, admirator al lui Slobodan Milošević, ar putea avea propriile sale aspirații teritoriale.
Revizionismul istoric, precum cel promovat de Diana Șoșoacă, care vizează anexa unor teritorii „istoric românești”, este ținut sub control datorită realizărilor proiectului european, cum ar fi circulația liberă fără pașaport și drepturile solide pentru minorități. Fără UE, o serie de evenimente, până acum inimaginabile, ar putea deveni posibile: de la războaie la conflicte „înghețate”, precum cele între Rusia și Serbia în Transnistria sau Kosovo.
Într-o astfel de eventualitate, jucători mari precum Rusia, deja interesată de situația din Ucraina și stimulată de administrația Trump, ar putea interveni, iar Germania, sub conducerea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, ar putea să își schimbe atitudinea istorică. Această situație ar putea duce la o destabilizare majoră a regiunii.
Ideea că UE ar reprezenta o fundătură pentru civilizația europeană reflectă o ignoranță profundă în privința istoriei Europei. De la căderea Imperiului Roman, Europa a căutat un echilibru între unitate și diversitate politică și culturală, iar instituțiile actuale sunt o expresie a acestui proces. UE continuă tradiția unor entități precum Sfântul Imperiu Roman și Liga Hanseatică.
În timp ce unii argumentează că ceea ce se întâmplă în Europa ar trebui să fie treaba Europei, nu a Americii, acest lucru ar susține mai degrabă o distanțare, nu intervenția Washingtonului în politica europeană. Politica americană postbelică față de Europa, susținută de sprijinul pentru integrarea economică regională, a fost menită să prevină un nou război european. Aceasta a fost un succes, coincizând cu o perioadă de pace și prosperitate fără precedent în Europa.
Războaiele culturale sunt întotdeauna captivante, iar conflictul actual dintre administrația Trump și UE nu face excepție. Totuși, dacă UE ar ceda sub presiunea Rusiei și a administrației Trump, americanii ar putea ajunge să regrete foarte repede această alegere.
