Teheranul a rezistat conflictului și a ieșit întărit: „Ne aflăm în fața unui Iran transformat și mai necruțător”
Moartea liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, în prima zi a războiului a alimentat speranțele Statelor Unite și ale Israelului că regimul iranian, învăluit în strânsoarea islamică din 1979, ar putea fi pe cale de prăbușire. Totuși, patru luni mai târziu, în timp ce Iranul organizează o înmormântare de stat pentru Khamenei, ritualele funerare subliniază supraviețuirea Republicii Islamice și ascensiunea unei noi generații de lideri, mai bine înrădăcinați și mai intransigenți.
Noul lider, Mojtaba Khamenei, fiul liderului decedat, a rămas ascuns după ce a fost rănit în același atac în care și-a pierdut tatăl, dar noua ierarhie este caracterizată de tineri care stăpânesc mai bine pârghiile puterii, având experiență din conflictele din Irak și Afganistan și fiind mai pricepuți în utilizarea diplomației și propagandei online. Regimul iranian, susțin oficialii și experții, a ieșit din acest conflict cu un plus de încredere, continuând în același timp campaniile de represiune împotriva criticilor interni și consolidându-și controlul asupra Strâmtorii Ormuz.
Raz Zimmt, șeful departamentului de cercetare privind Iranul din cadrul Institutului pentru Studii de Securitate Națională din Israel, a declarat că, deși Iranul ar putea fi mai slab din punct de vedere economic, în esență se confruntă cu un „Iran nou, mai îndrăzneț și mai încrezător în sine”. Aproape toți liderii actuali au fost anterior locotenenți în agenții de securitate sau unități militare, având un istoric de reprimare a protestelor interne și de înarmare a milițiilor aliate, precum Hezbollah și Hamas.
Pe lista acestor lideri se află și Mohammad Bagher Zolghadr, noul secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, un fost comandant al Gărzii Revoluționare, și Ahmad Vahidi, comandant-șef al Gărzii Revoluționare, care a susținut represiunea violentă a protestelor pentru drepturile femeilor din 2022. Mohsen Rezaei, consilier militar al noului lider suprem, este un susținător al escaladării conflictului ca răspuns la atacurile Statelor Unite și Israel.
În contrast, liderii cu experiență în domeniul civil au fost marginalizați, iar consolidarea puterii loialiștilor contrazice afirmațiile președintelui american Donald Trump că războiul ar duce la o „schimbare de regim”. Oficialii și experții sugerează că abordarea lui Trump, inclusiv amenințările de anihilare a Iranului, a întărit susținerea liniei dure, slăbind în același timp poziția moderaților care au fost esențiali în negocierile anterioare cu Statele Unite.
Cu toate acestea, Mojtaba Khamenei și cercul său vor avea de înfruntat provocări majore, inclusiv reconstrucția economiei devastate și îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației. Acordul administrației Trump de a debloca active iraniene înghețate și de a oferi alte beneficii financiare ar putea reprezenta o oportunitate pentru noua echipă de conducere.
Regimul se confruntă cu provocarea de a demonstra că Mojtaba Khamenei este capabil să-și îndeplinească atribuțiile, inclusiv aparițiile publice. Funeraliile lui Khamenei vor fi un test crucial al regimului, iar absența sa ar putea fi interpretată ca o dovadă a slăbiciunii sau incapacității personale. Un diplomat iranian a sugerat că este puțin probabil ca Mojtaba Khamenei să apară public, din teama de asasinat din partea Statelor Unite sau Israelului.
În ciuda acestor provocări, se consideră că Mojtaba Khamenei ia decizii strategice, iar noua echipă de conducere este văzută ca o generație postrevoluționară, mai puțin radicală, dar dispusă să recurgă la forța brutală pentru a-și menține controlul. Percepția lor asupra Statelor Unite este influențată de războaiele din Irak și Afganistan, conflicte care nu au îndeplinit obiectivele principale ale Statelor Unite.
Iranul a demonstrat că rămâne dispus să utilizeze forța militară, ceea ce i-a permis să obțină concesii economice din partea Statelor Unite și să își construiască o narațiune prin care se prezintă ca ieșind victorios din conflict. Oficialii iranieni sunt plini de încredere și consideră că au redescoperit Strâmtoarea Ormuz ca pe o pârghie importantă, fiind convinși că pot dicta condițiile în regiune.
