Tainele mumiilor din mlaștină
Aproximativ 60 de corpuri vechi de aproximativ 2.000 de ani, descoperite în mlaștinile din Germania, oferă detalii surprinzătoare despre societatea triburilor germanice din Epoca Fierului. Conservate natural de mediul bogat în turbă, aceste „mumii din mlaștină” sugerează execuții, pedepse sau ritualuri religioase. Noile analize științifice corectează erori vechi de decenii și schimbă interpretarea unor descoperiri considerate definitive.
Corpul copilului din Windeby, bărbatul din Dahmendorf și craniul din Osterby au un lucru în comun: aceste persoane au murit în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, iar existența lor este cunoscută datorită faptului că au fost depuși în mlaștină. Mediul umed și bogat în turbă a dus la mumificarea naturală a unora dintre acești oameni din Epoca Fierului. Așa-numitele „mumii din mlaștină” se află astăzi în muzee din nordul Germaniei, Danemarca și Țările de Jos, oferind perspective fascinante despre vremuri îndepărtate.
Potrivit Agenției Federale pentru Conservarea Naturii, peste 90% dintre mlaștinile Germaniei au fost drenate și suportă în prezent consecințele schimbărilor climatice, ceea ce contribuie la agravarea fenomenului, deoarece zonele uscate eliberează dioxid de carbon în atmosferă. Cele mai multe descoperiri provin din perioadele în care turba era exploatată intensiv.
Morțile din mlaștină, reanalizate după două milenii
Există numeroase motive pentru care un cadavru ajunge într-o mlaștină: ascunderea unei crime, o înmormântare, un accident, o pedeapsă sau un sacrificiu religios. Fiecare descoperire trebuie interpretată individual: cauza morții, eventualele leziuni și poziția corpului ajută arheologii, însă răspunsul nu este întotdeauna clar.
În 1871, câțiva muncitori care extrăgeau turbă au descoperit un cadavru în Heidmoor. Corpul, care aparținea unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 40 și 50 de ani, a fost denumit Omul din Rendswühren. Pe unul dintre picioare avea un bandaj din piele de vacă, iar cercetările au arătat o rană triunghiulară în craniu. O parte din craniu a fost descoperită doar în 2005, în urma unei tomografii computerizate. Pe baza hainelor și a analizelor finale, oamenii de știință au datat descoperirea în secolele al II-lea sau al III-lea d.Hr., dar cauza morții rămâne necunoscută.
„Fata din Windeby” devine „Windeboy”
La 19 mai 1952, muncitorii care extrăgeau turbă în Domslandmoor au descoperit oase umane, iar cercetările ulterioare au confirmat că era vorba despre un corp conservat natural în turbă. Inițial, sexul a fost stabilit greșit, descoperirea fiind numită „Fata din Windeby”. Analizele ulterioare au datat moartea între anii 41 î.Hr. și 118 d.Hr. Poziția corpului și o bucată de pânză care îi acoperea ochii au dus la speculații privind o adulteră.
Însă, cercetările ulterioare au arătat că „Fata din Windeby” ar fi putut fi, de fapt, un băiat în vârstă de 16 ani, numit „Windeboy” de către antropologul Heather Gill-Robinson. Acesta avea o constituție fragilă, probabil din cauza malnutriției.
Corpuri din mlaștină, expuse în Danemarca
Cu ocazia lucrărilor de modernizare de la Castelul Gottorf din Schleswig, mumiile au fost mutate la aproximativ 200 de kilometri distanță, în Danemarca. Ole Nielsen, directorul Muzeului Silkeborg, a subliniat importanța acestor „comori unice” și colaborarea eficientă dintre muzeele și țările implicate. Din octombrie 2025, expoziția din Silkeborg va include cea mai mare colecție din lume de corpuri din mlaștină bine conservate, incluzând și exemple care s-au păstrat doar sub formă de schelete.
