Sub cerul înstelat! Fabulosul spectacol al Perseidelor atinge apogeul vizibilității în aceste zile!
Ploaia de meteori Perseide, unul dintre cele mai așteptate spectacole astronomice ale verii, atinge apogeul în luna august. Cu zeci de meteori vizibili pe oră, Perseidele oferă o priveliște impresionantă, ușor de observat cu ochiul liber din zone ferite de poluare luminoasă.
Perioada de activitate a Perseidelor este între 17 iulie și 26 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii sporadici, și meteori care par că vin din constelația Perseus. Maximul curentului va avea loc în ziua de 12 august. Din cauza că maximul este în timpul zilei, meteorii nu pot fi observați în acea perioadă, astfel că cei interesați trebuie să se uite pe cer în noaptea de dinaintea maximului, 11/12 august, și în cea de după, 12/13 august. Vor putea fi observate atât panta ascendentă, cât și panta descendentă a maximului, în intervalul 11-14 august.
Cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopții, până dimineața. Orice meteor a cărui traiectorie inversă ajunge în constelația Cassiopeia este o „perseidă”. Anul acesta, Luna va afecta observațiile, aflându-se pe cer toată noaptea, ceea ce va reduce numărul meteoriilor vizibili comparativ cu estimările inițiale.
Cum se observă?
Fenomenele astronomice se urmăresc cel mai bine din locuri cu cer curat, lipsit de lumini parazite. Cele mai recomandate locații sunt zonele rurale sau montane. Un loc de observații aflat la marginea orașelor mari poate fi, de asemenea, o opțiune viabilă. Cei care observă din zonele cu cer curat pot vedea maxim 100 de meteori pe oră, în timp ce cei din orașe vor observa doar 10-20 de meteori pe oră.
Urmărind bolta cerească, veți putea vedea stelele și Calea Lactee. Uneori, printre stele, se va distinge o dâră luminoasă, ce durează mai puțin de o secundă. Numele de „stea căzătoare” provine din vechime, deoarece părea că o stea de pe cer cădea. De fapt, observatorii văd o particulă foarte mică, cu diametrul de sub 1 mm, care a intrat în atmosfera Pământului și, prin frecarea cu aerul, a generat o emisie de lumină (ionizare).
