Strategia Qatarului pentru a-și apăra bijuteria economică: oferta reciproc avantajoasă adresată Iranului
Atacul cu rachete lansat de Iran împotriva Qatarului la jumătatea lunii martie a determinat apariția unor coloane de fum deasupra complexului Ras Laffan, cea mai mare instalație de producție a gazelor naturale din lume. Acest atac a distrus secțiuni ale uzinei, care asigură aproape 20% din aprovizionarea mondială cu gaze naturale, punând în pericol contracte de miliarde de dolari cu clienți precum China și compromițând perspectivele de încheiere rapidă a războiului, implicând Qatarul, un mediator cheie între Statele Unite și Iran.
Potrivit unor oficiali din domeniul securității din Orientul Mijlociu, atacul a zădărnicit eforturile secrete ale Qatarului de a-și menține complexul Ras Laffan în afara listei de ținte a Iranului. În încercarea de a-și proteja bijuteria economică, Qatarul a contactat Teheranul la începutul războiului pentru a propune un acord reciproc avantajos: Iranul se va abține să atace Ras Laffan, iar Qatarul va opri unilateral producția de gaze. Această măsură ar fi determinat o creștere vertiginoasă a prețurilor la energie și ar fi exercitat presiune economică asupra Statelor Unite și Israelului pentru a scurta durata războiului.
Qatarul a prezentat un „acord secret”, angajându-se să folosească influența asupra aprovizionării cu gaze naturale pentru a contribui la încheierea rapidă a războiului, solicitând în același timp angajamentul Iranului de a nu ataca. Mesajul Qatarului către Iran a fost că „vă veți atinge obiectivele fără a ne ataca pe noi”. Deși Qatarul nu a obținut un angajament din partea Iranului, evenimentele ulterioare au indicat că o înțelegere tacită ar putea fi în continuare posibilă.
Pe 2 martie, Qatarul a închis complexul Ras Laffan, în timp ce Iranul lansa sute de rachete și drone asupra unor ținte din întreaga regiune a Golfului. Qatarul a atribuit această măsură „atacurilor militare asupra instalațiilor operaționale”. Imaginile din satelit analizate nu au arătat daune vizibile la Ras Laffan. Declarațiile oficialilor din Qatar au amplificat îngrijorările pe piețele energetice globale, ministrul energiei din Qatar avertizând că războiul ar „distruge economiile lumii”. Qatarul a negat că ar fi încheiat vreun acord secret cu Iranul, afirmând că decizia de a opri producția a fost motivată de amenințarea atacurilor.
Qatarul a subliniat că orice sugestie conform căreia deciziile legate de producția de energie ar fi fost coordonate cu Iranul este „categoric falsă” și a calificat aceste acuzații drept o tentativă de a submina reputația Qatarului și parteneriatul său strategic cu Statele Unite. Presupusele eforturi ale Qatarului de a menține un dialog cu Iranul pun în evidență modul în care statele din Golf încearcă să se ferească de un război devastator.
Qatarul, un mic emirat din Golful Persic, este vulnerabil, dar dispune de pârghii de influență asupra ambelor părți implicate în conflict. Qatarul menține contacte strânse cu liderii iranieni, în cadrul rolului său de mediator regional, iar în același timp a dezvoltat relații strânse cu Statele Unite, având cea mai mare bază militară americană din regiune.
Oficialii americani au declarat că CIA era la curent cu demersurile Qatarului față de Iran, o mișcare care ar putea submina obiectivele SUA și Israel. Cu toate acestea, nu au existat semne de ruptură în relația dintre Doha și Washington. Qatarul a continuat să participe la negocierile de pace cu Iranul, chiar și după ce a cedat rolul de mediator principal Pakistanului.
Complexul Ras Laffan, care produce gaz natural pentru diverse utilizări, inclusiv centrale electrice din Asia și Europa, este considerat de ani buni cea mai fiabilă sursă de gaz natural lichefiat (GNL) din lume. Oprirea activității la Ras Laffan pe 2 martie a fost un prim șoc pentru piețele energetice. Aceasta a avut loc înainte ca alte state din Golf să ia măsuri similare și înainte de a se ști că Strâmtoarea Ormuz urma să fie închisă pentru câteva luni.
Informațiile despre demersurile Qatarului către Teheran au fost descoperite prin monitorizarea comunicațiilor liderilor iranieni. Oficialii au refuzat să dezvăluie identitatea persoanelor implicate în discuții. Mai mulți oficiali au afirmat că informațiile secrete arătau clar că Doha era pregătită să protejeze Ras Laffan indiferent de consecințele asupra intereselor americane și israeliene.
Oficialii din Qatar au contestat aceste afirmații, recunoscând că Doha a îndemnat Iranul să nu lanseze atacuri, dar negând orice încercare de a obține protecție specială pentru Ras Laffan. Un oficial a afirmat că Qatarul nu ar considera supraviețuirea guvernului teocratic iranian ca fiind un avantaj pentru ei, având în vedere că Iranul a fost întotdeauna o amenințare.
În urma atacurilor din martie, oficialii din Qatar au transmis mesaje contradictorii. Ministrul energiei a declarat că pagubele ar putea dura între trei și cinci ani pentru a fi reparate, afectând livrările către China, Coreea de Sud și Belgia. Atacurile au fost descrise ca fiind nu doar un atac asupra Qatarului, ci asupra securității energetice globale.
