Strategia feliată a lui Putin: Testarea puterii NATO în regiunile baltice
Atacul „fără precedent” al Rusiei asupra Poloniei cu drone, săptămâna trecută, a readus în atenție tactica geopolitică cunoscută sub numele de „felia de salam”. Această tactică presupune atingerea unui obiectiv mai mare printr-o serie de acțiuni mici, incremental, fiecare dintre ele calibrată pentru a evita o reacție puternică din partea adversarului.
Kremlinul a aplicat această tactică pentru a câștiga teren în Ucraina, iar anexarea ilegală a Crimeii și ocuparea unor regiuni din Donețk și Luhansk în 2014 au generat doar o reacție moderată din partea aliaților Ucrainei, ceea ce a semnalat Rusiei că o escaladare suplimentară ar putea rămâne fără consecințe severe. Opt ani mai târziu, această dinamică a culminat cu invazia pe scară largă a Ucrainei.
Acum, un membru NATO se află în vizorul Rusiei. Jenny Mathers, expertă în Rusia, a declarat că nu există un consens puternic între membrii NATO cu privire la modul de a răspunde la acțiunile de nivel inferior ale Rusiei, care pot fi interpretate în diverse moduri. „Nimeni din NATO nu este dornic să ia armele direct împotriva Rusiei, iar teama este că acțiunile de represalii vor escalada”, a adăugat ea.
Cum a perfecționat Rusia tactica „feliei de salam”
Rusia a folosit această tactică în mod sistematic în ultimele decenii, aplicând-o în conflictele din Moldova, Abhazia, Caucazul de Nord și Georgia. În timpul războiului din Moldova (1990-1992), Rusia a sprijinit forțele separatiste din Transnistria, presând guvernul moldovean să semneze un acord de pace. Deși oficial parte din Moldova, Transnistria este acum dependentă de Moscova pentru sprijin militar și economic.
Un rezultat similar s-a înregistrat în Abhazia, care a devenit un stat marionetă al Rusiei după războiul din 1993. Rusia a furnizat echipamente și trupe pentru a susține partea abhază, ignorând apelurile la neutralitate. Aceasta a dus, în cele din urmă, la conflicte mai ample, cum ar fi războiul din 2008 din Georgia, care a consolidat controlul Rusiei asupra regiunilor Abhazia și Osetia de Sud.
Stephen Hall, profesor asistent de politică rusă, a remarcat că răspunsurile slabe din partea Occidentului au permis Rusiei să ignore acordurile de pace și să continue ocupația. Mathers a subliniat că anexarea Crimeii în 2014 este un exemplu al strategiei „feliei de salam” a Rusiei, care a obținut câștiguri strategice cu costuri minime.
Cine ar putea fi următoarea țintă a Rusiei?
În 2022, acțiunile Rusiei au fost percepute ca o tentativă de a „devora” teritoriul, provocând șoc și indignare. După ce a ocupat aproape 20% din Ucraina, Rusia a lansat 21 de drone în spațiul aerian polonez, vizând aeroportul din Rzeszow, un nod logistic crucial pentru ajutoarele occidentale destinate Ucrainei.
În urma incidentului din 10 septembrie, Varșovia a invocat articolul 4 din Tratatul NATO pentru a iniția consultări cu aliații. Totuși, articolul 5, care prevede apărarea colectivă, rămâne deocamdată neaplicat. Dmitri Gorenburg, cercetător senior la CNA, a subliniat că răspunsul limitat al NATO reprezintă un semnal important, avertizând Rusia împotriva unei escaladări suplimentare.
Se estimează că Rusia va evita acțiunile care ar putea duce la o escaladare pe scară largă, dar se așteaptă o creștere a operațiunilor de sabotaj și interferență în politica europeană. Hall a sugerat că următoarele ținte ale Rusiei ar putea fi statele baltice, având în vedere că acestea au fost parte din Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. „Putin nu are nevoie să trimită valuri de tancuri și trupe către Tallinn”, a spus Hall. „Trebuie doar să demonstreze că articolul 5 nu funcționează.”
Johnson a afirmat că o reacție internațională mai decisivă față de acțiunile Rusiei ar fi putut preveni atacurile cu drone asupra Poloniei și invazia Ucrainei, sugerând că integrarea Ucrainei în NATO în anii 2000 ar fi putut schimba radical dinamica actuală.
