Schimbări Majore în Legea Cetățeniei Române
Parlamentarii USR de Diaspora, deputatul Iulian Lorincz și senatorul Cătălin Bochileanu, au depus o inițiativă legislativă menită să modifice Legea cetățeniei române. Această propunere conferă cetățenilor străini căsătoriți cu români dreptul de a solicita cetățenia română, chiar și în absența unui domiciliu în România.
Proiectul prevede că persoanele căsătorite și care conviețuiesc în străinătate cu cetățeni români pot solicita cetățenia română, cu condiția ca mariajul să fie înregistrat în registrele românești de stare civilă de cel puțin 10 ani. În prezent, legea impune o perioadă îndelungată de ședere în România pentru obținerea cetățeniei, ignorând astfel situația soților care locuiesc în afara țării.
Deputatul Iulian Lorincz a subliniat: „România trebuie să fie alături de cetățenii săi, indiferent unde au ales să trăiască. Foarte mulți români și-au întemeiat familii în afara granițelor, iar statul român are datoria să le respecte această alegere.” El a adăugat că nu este firesc ca soții cetățenilor români să fie excluși de la posibilitatea de a solicita cetățenia, doar pentru că familia locuiește în altă țară. Această inițiativă își propune să recunoască legătura cu România, care nu poate fi măsurată doar prin adresa de domiciliu.
Senatorul Cătălin Bochileanu a precizat că proiectul nu relaxează condițiile pentru acordarea cetățeniei, ci elimină o cerință care nu mai reflectă realitățile actuale. „Rămân în vigoare toate condițiile privind cunoașterea limbii române, a culturii și civilizației românești, precum și verificările administrative și de securitate. Oferim însă familiilor românești din Diaspora șansa de a fi tratate echitabil”, a declarat el.
Bochileanu a comparat legislația românească cu cea din alte state europene, menționând că, spre exemplu, în Italia, soții cetățenilor italieni pot solicita cetățenia după trei ani de căsătorie, iar în Olanda și Portugalia, cetățenia poate fi obținută după trei ani, chiar și pentru familiile care locuiesc în afara țării. În Franța, termenul este de patru ani.
Inițiatorii proiectului au menționat că această reglementare a beneficiat de sprijinul unei majorități parlamentare încă din 2022, când a fost adoptat un proiect similar, care a fost însă declarat neconstituțional. Actuala inițiativă corectează problemele identificate de Curtea Constituțională, având astfel șanse mai mari de a fi aprobată.
