Scandalul azilelor clandestine din Bihor: Decizia instanței în cazul lui Viorel Pașca și al familiei sale
Judecătorul de la Tribunalul București a respins cererea de arestare preventivă formulată de DIICOT în dosarul azilelor ilegale din Bihor, considerând că Viorel Pașca, soția sa și Delia Păcală, administratoarea azilelor, pot fi cercetați sub control judiciar. Instanța a stabilit că, deși există „suspiciunea rezonabilă” că aceștia au comis infracțiuni de trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, nu reprezintă un „pericol social” suficient de mare pentru a justifica arestarea lor preventivă.
Judecătorul a analizat decizia privind măsura preventivă având în vedere trei condiții esențiale. Prima condiție a fost îndeplinită, având în vedere că acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de toți cei șase inculpați, care au fost informați despre calitatea lor procesuală.
În ceea ce privește a doua condiție, referitoare la existența „suspiciunii rezonabile” privind comiterea infracțiunilor, judecătorul a concluzionat că există indicii suficiente care să susțină acuzațiile. DIICOT a prezentat probe care sugerează că Viorel Pașca a coordonat activitatea de la azile și că urmărea obținerea unor beneficii patrimoniale din gestionarea veniturilor persoanelor vulnerabile.
Judecătorul a subliniat că Pașca era în contact cu instituții pentru preluarea persoanelor vulnerabile și că acestea erau supuse unor reguli interne care limitau contactul cu exteriorul și le confiscau bunurile personale, inclusiv actele de identitate și sumele de bani.
A treia condiție a fost analizată prin prisma gravității acuzațiilor. Deși infracțiunile de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat sunt considerate grave, judecătorul a evidențiat un context particular, menționând că multe dintre persoanele ajunse în azile nu au fost recrutate direct de inculpați, ci au fost direcționate de instituții publice, precum unități medicale și autorități locale.
Judecătorul a subliniat că, deși activitatea inculpaților nu era justificată, aceasta s-a desfășurat într-un context în care instituțiile statului apelau la ei pentru a rezolva situații de vulnerabilitate socială. Aceasta nu justifică infracțiunile, dar este un element important în evaluarea necesității arestării preventive.
Instanța a mai remarcat că locațiile administrate de inculpați nu respectau cadrul legal, dar ofereau condiții de cazare, hrană și acces la servicii medicale. Judecătorul a concluzionat că persoanele cazate nu erau abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, ceea ce diminuează pericolul generat de lăsarea inculpaților în libertate.
De asemenea, judecătorul a subliniat că DIICOT nu a adus argumente convingătoare pentru a justifica arestarea preventivă, având în vedere că activitatea infracțională a încetat, iar toate locațiile au fost verificate. Inculpații nu au încercat să influențeze martori sau să distrugă probe, iar riscul de a se sustrage de la urmărirea penală este considerat scăzut.
Instanța a menționat că reacțiile din spațiul public nu pot justifica o măsură de arestare preventivă, subliniind că trebuie analizate și contextul și circumstanțele specifice ale cazului.
