Sărbătoarea Sfântului Gheorghe în folclorul românesc
Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, este una dintre cele mai iubite figuri din tradiția creștină. Este cunoscut pentru curajul său în apărarea credinței și legenda sa impresionantă legată de lupta cu balaurul. Această zi simbolizează biruința binelui asupra răului și este onorată de Biserica Ortodoxă, precum și de alte confesiuni creștine. În folclorul românesc, sărbătoarea este marcată de numeroase obiceiuri și tradiții, unele dintre ele păstrate până în zilele noastre.
Legenda luptei cu balaurul
Legenda cea mai cunoscută despre Sfântul Gheorghe îl prezintă pe acesta salvând o prințesă din ghearele unui balaur. Această luptă simbolizează victoria credinței asupra răului și a devenit un simbol iconic în arta religioasă și cultura populară, fiind ilustrată în picturi, icoane și povestiri populare. Imaginea sa de cavaler curajos care înfruntă răul a dus la recunoașterea sa ca patron spiritual al cavalerilor în Evul Mediu, în special al cruciaților. El este considerat ocrotitorul Moldovei, al Angliei, Georgiei și al Moscovei, iar chipul său a fost înfățișat pe steagul lui Ștefan cel Mare.
Semnificația zilei de 23 aprilie
Data de 23 aprilie marchează în tradiția populară începutul verii pastorale. Sfântul Gheorghe este văzut ca cel care „ține cheile cerului” și grăbește venirea verii. Este considerat protector al militarilor, călătorilor și al celor care îngrijesc animalele.
Obiceiuri și tradiții de Sfântul Gheorghe
Printre tradițiile din această zi se numără:
- Focul viu: În ajunul sărbătorii, flăcăii aprindeau un foc din materiale naturale fără chibrituri sau brichete. Acest foc avea rol de purificare, iar cei care săreau peste el erau considerați apărați de boli și rele.
- Ramuri de salcie: Casele, porțile și grajdurile se împodobeau cu ramuri verzi, simbolizând protecția și sănătatea.
- Măsurarea greutății: Se credea că cei care se cântăreau în această zi vor fi ușori și agili tot anul.
- Roua și oglinda cu ursitul: Fetele mergeau în zori pe câmp pentru a aduna rouă, considerată tămăduitoare, sau se uitau în apă pentru a-și vedea ursitul.
- Plante magice: Se adunau mătrăgună și năvalnic, plante asociate cu atragerea iubirii și norocului.
- Urzicatul: În Bucovina, tinerii se atingeau cu urzici pentru a deveni mai harnici și sănătoși.
Moșii de Sfântul Gheorghe
În această zi se pomenesc și morții, într-un obicei cunoscut sub denumirea de „Moșii de Sângiorz”. Se împart alimente și flori, iar liliacul sau leușteanul sfințit la biserică sunt păstrate în case pentru protecție.
