Revelație uimitoare în Alaska: instrumente din fildeș de mamut, datând de 14.000 de ani
Unelte din fildeș vechi de aproximativ 14.000 de ani, descoperite în Alaska, ar putea rescrie ipotezele despre modul în care primii oameni au ajuns în Americi. Artefactele, mai vechi cu circa 600 de ani decât cele asociate culturii Clovis din sudul Statelor Unite, sugerează că migranți proveniți din Asia ar fi traversat Podul Terestru Bering și ar fi înaintat pe o rută interioară, printr-un coridor lipsit de gheață, nu de-a lungul coastelor, așa cum indică unele teorii recente.
Descoperirile oferă noi indicii despre una dintre cele mai dezbătute enigme ale arheologiei: popularea timpurie a Lumii Noi. Artefactele includ obiecte asociate prelucrării uneltelor din piatră și ocru – un mineral roșu folosit frecvent în ceremonii – și sunt cu aproximativ 600 de ani mai vechi decât artefacte similare aparținând culturii Clovis. Asemănările sugerează că oamenii care au folosit artefactele din Alaska ar putea fi strămoșii populației Clovis, indicând astfel că strămoșii Clovis ar fi traversat podul terestru și nu ar fi urmat o rută de coastă.
Pe baza unor artefacte din piatră vechi de până la 13.400 de ani, majoritatea arheologilor din secolul XX au susținut că strămoșii culturii Clovis au fost printre primii care au migrat din Asia către Americi. Totuși, cercetările recente sugerează că populația Clovis nu a fost prima care a ajuns în Americi, rămânând totuși incert modul în care predecesorii Clovis au ajuns în Lumea Nouă.
Se crede că migranții au traversat Podul Terestru Bering, care a apărut pe fondul scăderii nivelului mării în timpul ultimei ere glaciare, și apoi ar fi înaintat spre sud printr-un coridor lipsit de gheață. Cu toate acestea, alte cercetări pun sub semnul întrebării existența acestui coridor în perioada în care strămoșii Clovis ar fi putut să-l traverseze.
Descoperirile din Alaska
Oamenii de știință au investigat descoperiri din Valea Tanana, în centrul statului Alaska, unde săpăturile arheologice au scos la iveală artefacte ale primilor vânători care urmăreau mamuți lânoși și alte „megafaune”. Recent, cercetătorii au identificat dovezi ale prelucrării uneltelor din piatră și fildeș de mamut datând de aproximativ 14.000 de ani în situl Holzman, unde au găsit un colț de mamut aproape complet, posibil materie primă pentru obiecte din fildeș.
Acest sit pre-Clovis este unul dintre cele mai vechi locuri cu prezență umană cunoscute din Americi. „Ceea ce este excepțional la acest sit este conservarea sa remarcabilă”, a afirmat un arheolog implicat în studiu. Straturile inferioare sunt înghețate o mare parte din an, permițând recuperarea ADN-ului vegetal antic și a altor materiale organice rare.
Valea Tanana se află între Podul Terestru Bering și coridorul lipsit de gheață, iar uneltele din fildeș și tehnicile de prelucrare identificate la situl Holzman sunt similare celor utilizate pentru artefactele Clovis descoperite mai la sud. „Oamenii trăiau și prosperau în interiorul Alaskăi cu aproximativ 1.000 de ani înainte de apariția tehnologiei Clovis mai la sud”, a declarat un alt cercetător.
Strămoșii Clovis ar fi putut traversa mai întâi Podul Terestru Bering din Asia în Alaska, apoi ar fi migrat spre sud printr-un coridor fără gheață. Dovezile din situl Holzman și din alte locuri din Alaska susțin ideea unei „migrații către Statele Unite continentale pe o rută interioară”.
Un tablou încă incomplet
Cu toate acestea, un expert în antropologie a avertizat că populațiile din nord-estul Asiei, de unde provin probabil migranții către Americi, împărtășeau numeroase trăsături comune. Aceasta ridică întrebarea dacă artefactele din fildeș descoperite la Holzman sunt direct legate de cultura Clovis sau dacă făceau parte dintr-un set mai larg de practici culturale întâlnite la diferite populații.
Scenariile migrației pe rută interioară și pe rută de coastă sunt adesea prezentate ca opțiuni exclusiviste, însă analiza ambelor contexte este esențială pentru a înțelege complet această perioadă timpurie. Studiile genetice sugerează că popularea Lumii Noi a implicat mai multe episoade succesive ale unor grupuri mici fondatoare, ceea ce înseamnă că ambele rute ar fi putut juca un rol.
Cercetătorii intenționează să continue săpăturile în Valea Tanana pentru a afla mai multe despre modul în care primii locuitori ai Alaskăi interacționau cu mamuții lânoși și cu mediul lor, precum și pentru a efectua cercetări suplimentare asupra coridorului lipsit de gheață, care a fost relativ puțin studiat.
