Reflecții asupra Summitului Trump-Putin din Alaska
Cu doar câteva săptămâni înainte de întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin din Alaska, discuțiile se concentrau pe sancțiunile severe pe care Trump urma să le impună Rusiei, ca urmare a atacurilor acestora asupra civililor ucraineni. Trump declara: „Rusia? Cred că este dezgustător ceea ce fac… Ar trebui opriți. Este o rușine… Vom impune sancțiuni” și a trimis două submarine nucleare în apropierea Rusiei pentru a adăuga presiune.
În Alaska, însă, summitul s-a desfășurat într-o atmosferă prietenoasă, cei doi lideri promițând colaborare și punând întreaga responsabilitate a semnării păcii pe umerii Ucrainei, care ar trebui să accepte concesii teritoriale. Această întâlnire a fost un exercițiu de normalizare a relațiilor dintre Trump și Putin, culminând cu primirea lui Putin pe covorul roșu de către soldații americani, în ciuda poziției ferme pe care Trump o adoptase anterior.
Ideea că Trump ar putea impune sancțiuni împotriva Rusiei și ar oferi un sprijin puternic Ucrainei a dispărut rapid. Ucrainei i s-a spus că trebuie să cedeze teritorii, iar Trump, într-un interviu post-summit, a recunoscut că „am căzut de acord asupra multora… Ucraina trebuie să fie de acord, poate vor spune nu.” Aceasta a fost o schimbare radicală de direcție, care a dus la comparații cu semnarea Tratatului de la München din 1938.
Putin a profitat de ocazie pentru a rescrie istoria, sugerând că nu ar fi existat război în Ucraina dacă Trump ar fi fost președinte. Putin a încercat să-l izoleze pe Trump de liderii europeni, promovând ideea că relațiile cu el nu sunt atât de rele pe cât le portretizează aceștia. În conferința de presă de după summit, Putin a reafirmat că obiectivele sale rămân neschimbate: distrugerea suveranității Ucrainei și prevenirea aderării sale la NATO.
În acest context, războiul din Ucraina pare să continue, iar liderii europeni s-au arătat ușurați că Trump nu le-a prezentat o înțelegere finalizată cu Putin. Aceștia au reiterat sprijinul pentru Ucraina, insistând că aceasta trebuie să fie implicată în orice negocieri de securitate și că concesiile către Putin ar putea încuraja continuarea conflictului.
Ucraina se confruntă cu o dilemă: deși ar putea fi nevoită să accepte controlul de facto rusesc asupra anumitor teritorii, admiterea acestei posibilități ar putea fi o tactică de negociere complicată. Cel mai optimist scenariu ar fi un armistițiu de-a lungul liniei actuale de contact, dar acest lucru rămâne o provocare majoră.
Summitul din Alaska a evidențiat limitele de acțiune ale ambelor părți. Putin vizează asigurarea câștigurilor teritoriale și reducerea presiunii economice, în timp ce Trump își testează influența asupra lui Putin fără a-și compromite credibilitatea. Pentru Ucraina, continuarea întâlnirilor ar putea oferi oportunități diplomatice, dar cererile teritoriale ale lui Putin rămân o linie roșie.
China va urmări atent evoluțiile de după acest summit. O poziție unificată a Occidentului ar transmite un mesaj clar, în timp ce ignoranța sancțiunilor ar putea încuraja aventurismul chinez în Pacific.
În acest context, liderii europeni au exprimat intenția de a promova un summit trilateral între președintele ucrainean Volodimir Zelenski, președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin. Aceștia subliniază importanța garanțiilor de securitate pentru Ucraina, menționând disponibilitatea lui Trump de a oferi astfel de garanții.
În ciuda optimismului inițial, continuarea atacurilor ruse în Ucraina și declarațiile lui Serghei Lavrov sugerează că perspectivele unei întâlniri între Trump și Putin sunt incerte. Lavrov a afirmat că discuțiile anterioare între Moscova și Kiev ar trebui să fie baza pentru orice garanție de securitate, acuzând liderii europeni că subminează progresele realizate la summitul din Alaska.
În concluzie, următoarea întâlnire Trump-Putin la Moscova rămâne o întrebare deschisă, iar până atunci, violențele din Ucraina continuă.
