Reflecții din spatele gratiilor: Nicolas Sarkozy își deschide sufletul despre experiența în detenție
Cu câteva zile înainte de lansarea cărții sale, „Le journal d’un prisonnier” (Jurnalul unui prizonier), fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, condamnat pentru finanțarea cu bani libieni a campaniei sale prezidențiale, a împărtășit detalii despre cele trei săptămâni petrecute în detenție.
Sarkozy a declarat că a fost „șocat” de absența oricărei culori în închisoare, menționând că „griul domina totul, devora totul, acoperea fiecare suprafață”. Cartea sa va fi publicată de Fayard pe 10 decembrie.
În prima zi a încarcerării, Sarkozy a îngenuncheat pentru a se ruga, explicând că „a venit ca de la sine înțeles”. El a rămas astfel câteva minute, rugându-se să aibă puterea de a purta crucea acestei nedreptăți. De asemenea, a discutat cu capelanul închisorii despre credința sa.
Pe 25 septembrie, Sarkozy, în vârstă de 70 de ani, a fost condamnat în primă instanță la cinci ani de închisoare, cu un mandat de arestare emis pentru executare imediată, pentru conspirație și a fost sancționat cu o amendă de 100.000 de euro. El a făcut apel imediat, iar procesul său va fi rejudecat între 16 martie și 3 iunie de Curtea de Apel din Paris.
În jurnalul său, Sarkozy mărturisește că „scria zilnic cu un pix pe o măsuță de placaj” și a transmis paginile avocaților săi pentru a fi revizuite. A reușit să finalizeze cartea în zilele următoare eliberării sale.
Fostul președinte a reflectat asupra căii sale și a întrebat: „Dar cum am ajuns aici?” El a recunoscut că a fost condamnat și în alte două cazuri, în scandalul interceptărilor telefonice și în afacerea Bygmalion, și a inclus în cartea sa critici la adresa politicienilor, inclusiv a președintelui Emmanuel Macron, acuzându-l că a „închis ochii” la condamnarea și încarcerarea sa.
Sarkozy, cunoscut ca deținutul cu numărul 320535, a discutat despre condițiile de detenție și dieta sa la închisoarea La Santé din Paris, care a constat în „produse lactate, batoane de cereale, apă minerală, suc de mere și câteva dulciuri”. El a petrecut 23 de ore pe zi în celulă, având doar câteva ore de vizită, exprimându-și dorința de a putea privi pe fereastră și de a se bucura de trecerea mașinilor.
