Probleme cu bugetele locale în România
Hubert Thuma, președintele Consiliului Județean Ilfov, a semnalat dificultățile cu care se confruntă administrațiile locale din România din cauza întârzierii adoptării bugetului de stat. Potrivit acestuia, autoritățile locale funcționează în prezent cu 1/12 din bugetul propus de fostul premier Marcel Ciolacu pentru anul 2025, ceea ce îngreunează finanțarea serviciilor esențiale într-un context economic marcat de o inflație de aproape 10%.
Thuma a avertizat că, în lipsa adoptării rapide a bugetelor locale, anumite comunități ar putea să-și oprească prestațiile sociale sau serviciile publice până la finalizarea procesului de aprobat. Într-un scenariu optimist, bugetele locale ar putea fi adoptate abia la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, iar unele unități administrativ-teritoriale ar putea aștepta până în luna mai pentru aprobarea bugetului.
„Perspectiva de a avea Bugetul de Stat aprobat abia în a doua jumătate a lunii februarie creează probleme mari în construcția bugetelor locale. Dacă bugetul este contestat de opoziție la CCR, el ar putea fi promulgat în martie, ceea ce înseamnă că adoptarea de către consiliile județene se va face la sfârșit de martie, început de aprilie, iar ulterior se vor adopta bugetele localităților. Nu e exclus să ne trezim cu unități administrativ-teritoriale care au bugetul adoptat în luna mai”, a subliniat Thuma.
O altă problemă identificată este lipsa predictibilității, deoarece autoritățile locale nu au informații clare privind cotele din impozitul pe venit și TVA. Thuma a insistat asupra necesității unei consultări reale cu administrațiile locale, având în vedere că PNL dispune de 1.150 de primari la nivel național și are nevoie de claritate pentru a planifica investițiile și funcționarea serviciilor publice.
De asemenea, el a menționat importanța unei discuții concrete despre transportul public în București-Ilfov, având în vedere numărul mare de cetățeni care lucrează și plătesc taxe în Capitală.
Thuma a subliniat că bugetul nu trebuie să devină un instrument politic, ci să fie tratat cu responsabilitate, având în vedere funcționarea normală a comunităților, cum ar fi școlile, transportul, termoficarea și investițiile.
