Planul Sciților: Rachete nucleare pe fundul oceanului
Serviciile de informații ale NATO monitorizează cu atenție acțiunile Flotei de Nord a Rusiei, care ar putea sugera tentative de amplasare a rachetelor capabile să transporte focoase nucleare pe fundul mării. Proiectul secret, denumit „Sciții”, ar fi în desfășurare de câțiva ani, conform unei anchete realizate de posturile regionale de televiziune și radio din Germania, WDR și NDR.
În ultimele luni, aceste surse au investigat acest proiect de rachete prin analiza imaginilor din satelit, cercetarea bazelor de date științifice rusești și documentelor istorice, precum și obținerea de informații de la militari și agenți de informații. Lansatoarele amplasate pe fundul mării ar reprezenta o problemă serioasă pentru NATO în cazul unui conflict, datorită dificultății de a fi detectate și distruse.
Există temeri că puterile nucleare ar putea ascunde arme nucleare în oceanele lumii, temeri care datează din timpul Războiului Rece. În 1970, ONU a adoptat o rezoluție care interzice amplasarea armelor nucleare și a altor tipuri de arme de distrugere în masă pe fundul mărilor și oceanelor, tratat semnat de aproximativ 80 de țări, inclusiv URSS și SUA. Totuși, în cazul de față, rachetele din cadrul proiectului „Sciții” sunt planificate a fi amplasate în Oceanul Arctic, pe teritoriul rus.
Conform surselor de informații occidentale, aceste rachete ar putea fi amplasate pe fundul mării, în mine sau containere special concepute, la adâncimi de câteva sute de metri. În astfel de condiții, rachetele ar putea rămâne acolo pentru o lungă perioadă și, în caz de necesitate, ar putea fi lansate de la distanță.
Pentru desfășurarea puțurilor, se preconizează utilizarea navei de transport militar „Zvezdochka”, cu baza în Severodvinsk, construită pentru transportul de echipamente grele pe mare, și, probabil, a submarinului special „Sarov”. Helge Adrians, ofițer al Marinei germane și cercetător la Institutul German de Relații Internaționale și Securitate, consideră că un astfel de proiect ar reprezenta o încercare de a reduce dependența de platforme complexe și costisitoare pentru lansarea rachetelor, cum ar fi submarinele.
Adrians subliniază că, prin amplasarea puțurilor subacvatice, Rusia ar putea menține potențialul nuclear chiar și în condiții de resurse financiare limitate. El identifică două avantaje cheie ale amplasării rachetelor balistice intercontinentale pe fundul mării: „În primul rând, neutralizarea acestora pare a fi extrem de costisitoare. În al doilea rând, această metodă permite economisirea de resurse în ceea ce privește submarinele și echipajele acestora. Cu eforturi și costuri relativ reduse, Rusia ar putea obține același efect pentru care are nevoie în prezent de submarine cu echipaj uman.”
Cu toate acestea, un astfel de proiect prezintă și dezavantaje, avertizează Adrians. Este necesar să se combată curenții oceanici și colmatarea puțurilor, iar problemele tehnice legate de desfășurarea rachetelor, alimentarea cu energie electrică și schimbul de date cu acestea sunt extrem de complexe. Aceste dificultăți ar putea împiedica răspândirea pe scară largă a acestei tehnologii.
