Oana Țoiu își exprimă satisfacția pentru acordul cu ministrul de Externe albanez privind soluționarea promptă a retrocedării Casei Iorga din Saranda
Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a anunțat, luni, că a reușit, împreună cu omologul său albanez, Ferit Hoxha, să deblocheze returnarea Casei Iorga din Saranda către statul român. Oana Țoiu a afirmat: „Am convenit, împreună, pe o foaie de parcurs pentru rezolvarea, fără alte amânări, a dosarului «Casa Iorga», imobil donat de regele Albaniei lui Nicolae Iorga și pentru care există hotărâri judecătorești definitive de aproape două decenii care recunosc dreptul de proprietate al statului român.”
Regele Ahmed Zogu i-a dăruit lui Nicolae Iorga, în 1932, un teren pe malul Mării Ionice, la Saranda, ca recunoaștere pentru cartea în care istoricul român a scris, primul, istoria poporului albanez. Acest teren a fost donat de Nicolae Iorga statului român în 1934, pe el fiind ridicat Institutul Român din Albania. Casa Iorga a fost naționalizată sub comunism și vândută unui privat în 1992. Conform hotărârilor judecătorești albaneze definitive din 2007, proprietatea este a statului român, însă retrocedarea efectivă a așteptat aproape 20 de ani.
Oana Țoiu a subliniat că s-au făcut progrese concrete și că există o perspectivă clară de soluționare a acestui dosar: „Acum am făcut pași concreți și avem o perspectivă clară de soluționare.” Ministrul interimar a exprimat dorința de a închide acest dosar, considerând că reprezintă „una dintre cele mai frumoase istorii de prietenie între două popoare”.
În cadrul întâlnirii de la Bruxelles, în marja Consiliului Afaceri Externe și a ministerialei informale UE – Balcanii de Vest, au fost discutate și subiecte precum conectivitatea regională, inclusiv Coridorul VIII, sprijinul României pentru parcursul european al Albaniei și teme comune prin Inițiativa Central Europeană, precum și prin Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), a cărui președinție o va prelua România din iulie. Oana Țoiu a menționat și importanța comunității albaneze din România, recunoscută ca una dintre cele 19 minorități naționale, având rolul de punte vie între cele două țări.
Institutul Român de la Saranda a funcționat între anii 1937-1940, până la ocuparea Albaniei de către Italia, și apoi între anii 1942 și 1944.
