O nouă amenințare globală: Războiul din Orientul Mijlociu și pericolul unei crize alimentare fără precedent
În primele două săptămâni ale războiului din Orientul Mijlociu, atenția s-a concentrat în principal asupra întreruperii livrărilor de petrol și gaze lichefiate din cauza blocării Strâmtorii Ormuz de către Iran. Cu toate acestea, regiunea este, de asemenea, unul dintre cei mai mari furnizori de îngrășăminte. Războiul din această zonă ar putea provoca o criză alimentară globală, conform unor analize economice.
Veronica Nai, economist senior al asociației americane de sector The Fertilizer Institute, a declarat că „dacă întreruperile în aprovizionare vor continua, situația va fi mult mai gravă decât în 2022”, când criza a fost provocată de invazia rusă în Ucraina. Din țările din Golful Persic se exportă aproximativ 50% din volumul mondial de uree (cel mai răspândit îngrășământ azotat din lume), 30% din amoniac, 41% din sulf (necesar pentru îngrășămintele fosfatice) și o serie de alte îngrășăminte.
Ion Trisi, editorul buletinului de investiții Fuller Treacy Money, a subliniat că, dacă ne imaginăm agricultura ca un proces de transformare a gazului și a fosfaților în produse alimentare, în prezent nu se exportă nicio materie primă din regiune pentru producția acestora. Astfel, nu doar că îngrășămintele se scumpesc, dar deficitul acestora poate duce și la creșterea prețurilor la produsele agricole.
Cei mai mari exportatori de îngrășăminte din regiune sunt Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar. Atacurile iraniene au dus la oprirea producției unei părți semnificative de carbamid (uree). Unele îngrășăminte sunt obținute din gaz natural, care, de asemenea, nu poate fi exportat. Lipsa gazului, având în vedere că peste 20% din oferta mondială de GNL trece prin Strâmtoarea Ormuz, a forțat reducerea producției de îngrășăminte în toată Asia de Sud. India a obligat fabricile de îngrășăminte să reducă consumul de gaz la aproximativ 70% din nivelul obișnuit. Fabricile din Bangladesh și Pakistan au început, de asemenea, să se oprească, iar Agritech Limited, unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte din Bangladesh, a suspendat producția de uree.
Guvernul Chinei a dat instrucțiuni exportatorilor să suspende livrările de îngrășăminte azot-potasice și a confirmat restricțiile existente privind exportul de uree, ceea ce a spulberat speranțele comercianților pentru acordarea rapidă a unor noi cote. Compania qatariană QAFCO a închis fabrica de uree cu o capacitate de 5,6 milioane de tone pe an, după ce QatarEnergy a încetat activitatea din cauza războiului.
Prețurile îngrășămintelor pentru culturi agricole au crescut deja, ureea scumpindu-se cu peste 40% de la începutul conflictului. Criza a izbucnit în perioada de însămânțare din emisfera nordică, ceea ce îi determină pe reprezentanții sectorului agricol să avertizeze asupra scăderii recoltei. Chris Lawson, analist CRU, a menționat că actuala criză afectează simultan mai multe verigi ale sistemului de producție alimentară, iar situația se poate agrava în curând.
Producătorii din Orientul Mijlociu rămân fără capacități de depozitare a produselor nevândute. Între timp, întreruperile prelungite pot forța întreprinderile din alte regiuni să se închidă, iar reluarea producției de amoniac și uree durează săptămâni. Alvaro Larío, președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă al ONU, a subliniat că „chiar și o creștere temporară a prețurilor la îngrășăminte poate provoca daune pe termen lung producției mondiale de alimente”.
Analiștii Institutului rus de Energie și Finanțe (IEF) atrag atenția că deficitul de petrol nu este decât vârful aisbergului problemelor economice care urmează. Deși lumea s-a diversificat în privința aprovizionării cu petrol după șocul anilor 1970, țările din Golful Persic sunt, de asemenea, exportatori cheie ai „noii «sângi» a economiei” – etilenglicol, heliu, sulf, metanol, uree, amoniac, precum și gaze hidrocarbonate lichefiate (GHL).
India a majorat pentru prima dată în aproape un an prețurile reglementate de guvern la gazul în butelii, cu 7% pentru familiile din clasa de mijloc și cu 11% pentru cele mai sărace. Tarifele pentru consumatorii comerciali, precum restaurantele și hotelurile, au fost majorate pentru a doua oară în martie, iar livrările către aceștia au fost suspendate.
Piața petrolului era bine pregătită pentru criza actuală, însă adevărata capcană se află pe piața bunurilor industriale „de nișă”, unde stocurile comerciale au fost acumulate doar pentru câteva săptămâni de consum. Dacă blocarea Strâmtorii Ormuz se va prelungi până în mai, lumea se va confrunta cu o paralizie industrială globală, iar problema creșterii prețurilor la benzinării va trece pe un plan secundar.
