O Cădere Dureroasă: Zeci de Palestinieni Se Confruntă cu Cel Mai Mare Val de Evacuări Din 1967 Încoace
Un val de evacuări lovește cartierul palestinian Batn al Hawa din Ierusalimul de Est, unde sute de persoane riscă să își piardă locuințele după o serie de decizii ale instanțelor israeliene. Locuitorii afirmă că războiul din Gaza a creat „o atmosferă de ură” care facilitează accelerarea preluării caselor de către organizațiile de coloniști. Zohair Rajabi, în vârstă de 55 de ani, a declarat: „Da, am pierdut. Am fost înfrânt. Nu doar că aștept să-mi fie luată casa, ci ca toate casele de aici să fie luate.” Rajabi locuiește în Batn al Hawa de toată viața, în casa construită de bunicul său în 1965. Dacă cererea sa de a face un ultim apel în instanțele israeliene va fi respinsă, el și familia sa vor fi nevoiți să se mute, alături de cele 52 de familii afectate din cartier.
Batn al Hawa este de mult timp ținta organizațiilor israeliene de dreapta care doresc să consolideze controlul israelian asupra unor părți din Ierusalim, capturate în urma războiului din 1967. Una dintre aceste organizații, Ateret Cohanim, se autodescrie ca „principala organizație de recuperare a terenurilor urbane din Ierusalim”, având scopul de a restaura viața evreiască în inima Ierusalimului antic. Aceasta susține că mare parte din Batn al Hawa se află pe locul unui sat construit în perioada otomană pentru a găzdui evrei yemeniți săraci. Comunitatea a fost evacuată de autoritățile britanice în anii 1930, fără a li se permite să se întoarcă.
Avocații trustului care a fost reactivat în urmă cu aproape 20 de ani au susținut cu succes în instanțele israeliene că dreptul de proprietate anterior asupra clădirilor din Batn al Hawa trebuie să prevaleze asupra achizițiilor ulterioare făcute de locuitorii actuali sau de părinții și bunicii acestora. O lege din 1970 le oferă evreilor dreptul de a revendica proprietăți din Ierusalimul de Est. Trustul a obținut posesia unor clădiri și prin acorduri cu proprietarii lor, deși circumstanțele acestor tranzacții sunt controversate.
Daniel Luria, purtător de cuvânt al Ateret Cohanim, a declarat că organizația a plasat aproape 40 de familii evreiești în Batn al Hawa. În ultimele luni, o serie de evacuări au urmat unor decizii ale judecătorilor israelieni. Ir Amim, o organizație nonguvernamentală din Ierusalim, a afirmat că Rajabi și familia sa se numără printre 34 de familii, aproximativ 175 de persoane, care se confruntă cu „strămutare iminentă și preluare a locuințelor de către coloniști”. Dacă aceste evacuări vor fi realizate, ar putea duce la „cea mai mare expulzare și cea mai amplă preluare coordonată de stat și coloniști a unui cartier palestinian din Ierusalimul de Est ocupat de după 1967”, conform lui Amy Cohen, purtătoare de cuvânt a Ir Amim.
Luria a comparat rezistența locuitorilor din Batn al Hawa cu „ultimul atac al lui Custer”, afirmând: „Îi compătimesc, dar… sunt ocupanți ilegali ai unor proprietăți din care evreii au fost alungați în anii 1930.” Rajabi consideră că războiul din Gaza este un factor major care contribuie la valul de evacuări, afirmând: „Dacă nu era războiul, poate vedeai o evacuare la 10 ani, nu cinci în 15 luni. Războiul a creat o atmosferă de ură.”
Coaliția de guvernare a Israelului, considerată cea mai de dreapta din istoria țării, include miniștri extremiști angajați în extinderea coloniilor evreiești din Ierusalimul de Est și Cisiordania. Aproximativ 40% din populația Ierusalimului, circa un milion de locuitori, este palestiniană, iar menținerea unei majorități evrești în oraș a fost un obiectiv constant al guvernelor israeliene. Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe al Israelului, a declarat recent că Israelul ar trebui să anexeze 82% din Cisiordania ocupată.
Rajabi nu știe unde va merge împreună cu familia sa dacă vor fi evacuați. „Guvernul și coloniștii vor să ne scoată din Ierusalim”, a adăugat el. Fiica sa de 15 ani, Dahreen, a exprimat tristețea față de perspectiva de a-și părăsi locuința, spunând: „Fiecare piatră de aici e o amintire pentru mine. Sunt foarte îngrijorată că vom fi separați ca familie și că voi fi departe de prietenii mei. Dar o să-mi iau pisica cu mine, orice s-ar întâmpla.”
