Comisia Europeană dezvăluie strategia de diminuare a dependenței de materiile prime rare din China
Comisia Europeană va prezenta în această săptămână un set de măsuri menite să diminueze dependenţa regiunii de materiile prime critice provenite din China, pe fondul unei competiţii globale tot mai dure cu Statele Unite şi Asia. Oficiali europeni şi din industrie au avertizat că, în pofida anilor cu semnale de alarmă privind sfârşitul comerţului global bazat pe reguli, guvernele europene s-au mişcat prea încet.
Christine Lagarde, preşedinta BCE, a declarat recent că Europa a devenit vulnerabilă din cauza dependenţei de ţări terţe pentru securitate şi aprovizionarea cu materii prime esenţiale, subliniind că modelul economic al UE „a fost conceput pentru o lume care dispare treptat”.
Îngrijorările s-au amplificat după ce Beijingul a ameninţat în octombrie cu noi restricţii la exporturile de pământuri rare către Occident, adăugând la riscurile deja anunţate în aprilie, ceea ce reprezintă un risc major pentru sectoarele europene auto, energie verde şi semiconductori, care depind de aceste materiale.
Planul de securitate economică ce va fi prezentat include o iniţiativă dedicată materiilor prime critice, denumită ResourceEU, după modelul RePowerEU, care a vizat reducerea dependenţei de gazul rusesc. Totuşi, reducerea dependenţei de China va fi mult mai dificilă decât oprirea importurilor de gaze din Rusia, deoarece materiile prime critice nu pot fi înlocuite uşor, iar China domină atât extracţia, cât şi procesarea acestora la costuri incomparabil mai mici.
Comisia şi industria subliniază că UE trebuie să decidă rapid cum va finanţa dezvoltarea propriului lanţ de aprovizionare, de la minerit la procesare şi stocare. Ca soluţie imediată, oficialii europeni propun direcţionarea a 3 miliarde de euro din bugetul UE către primele 25 din cele 60 de proiecte strategice de pământuri rare şi materii prime listate de Comisie. Aceste proiecte ar urma să producă pământuri rare, galiu, germaniu şi litiu.
Finanţarea pe termen lung rămâne, însă, o problemă. Companiile cer preţuri minime garantate sau alte forme de protecţie a investiţiilor, opţiuni pe care executivul european le analizează în prezent. UE se bazează pe Banca Europeană de Investiţii şi pe programul Global Gateway pentru investiţii în ţări terţe, iar Fondul de Inovare al UE va include proiectele de materii prime ca investiţii eligibile.
Sectorul privat rămâne sceptic, afirmând că „timpul este împotriva UE” și că au fost prea lenţi. Pe lângă competiţia cu SUA, Japonia, Canada şi Australia, care investesc masiv în diversificarea lanţurilor de aprovizionare, UE încearcă să accelereze exploatarea resurselor proprii, inclusiv în Norvegia, dar are nevoie de proceduri rapide de autorizare şi de siguranţă a preţurilor.
Bruxellesul discută parteneriate cu Brazilia, Asia Centrală, Africa de Sud şi Australia, însă multe acorduri politice nu s-au transformat încă în investiţii reale. Reciclarea va fi un pilon important, în condiţiile în care Europa are puţine mine active, iar dezvoltarea unor noi exploatări durează ani de zile. UE a lansat un mecanism-pilot de stocare comună a materiilor prime critice, pentru a obţine preţuri mai bune şi siguranţă în aprovizionare.
Deciziile privind tipurile de materiale, volumele şi amplasarea stocurilor vor fi luate după operaţionalizarea unui nou centru european pentru minerale critice, inspirat de modelul japonez, programat să funcţioneze anul viitor.
