O adevărată dramă cinematografică: Poveștile celor salvați din calea flăcărilor devastatoare din Franța
Peste 220.000 de oameni au primit ordin să-și părăsească locuințele din Gironde, în sud-vestul Franței, din cauza incendiului care a mistuit 42.000 de hectare și a distrus cel puțin 240 de case. Flăcările nu mai înaintează, însă incendiul continuă să ardă, iar autoritățile avertizează că este „extrem de intens și imprevizibil”. Evacuații povestesc despre cerul întunecat de fum, cenușa care a acoperit străzile și teama că nu vor mai avea unde să se întoarcă.
În apartamentul lor din Mérignac, la periferia orașului Bordeaux, Krishma, interpretă, și soțul ei, Nassir, au început să se teamă în momentul în care un nor negru și neobișnuit a întunecat cerul în mijlocul zilei. Aerul de afară s-a umplut de un miros puternic de ars. „Cerul și-a schimbat culoarea. Părea un nor, dar era fum care acoperea soarele. Nu era un fenomen natural. Părea ireal”, a povestit Nassir, originar din Kabul, care locuiește în Franța de șapte ani. „Nu puteam respira cu ușurință, simțeai fumul în plămâni.” Mirosul înțepător, care inițial părea să provină de la cauciuc ars, a devenit evident a proveni de la lemn ars, purtat de vânt dinspre uriașul incendiu de vegetație din Gironde.
Guvernul a anunțat că, deși incendiul nu se mai extinde, focul continuă să ardă, iar un nou val de căldură așteptat în această săptămână ar putea îngreuna intervenția pompierilor. În timp ce autoritățile desfășurau una dintre cele mai ample operațiuni de evacuare din istoria modernă a Franței, Krishma și Nassir s-au numărat printre cei 220.000 de oameni evacuați din Gironde. Au fost nevoiți să-și părăsească locuința vineri, la miezul nopții, luând cu ei periuțe de dinți, jucării, câte un schimb de haine și documentele personale. Luni după-amiază, se aflau pe paturi de campanie într-un pavilion al centrului expozițional din Bordeaux, unde dormeau de trei nopți, fără a ști când vor putea reveni acasă.
Incendiul nu ajunsese în cartierul lor, dar autoritățile nu le permiteau încă să revină. Krishma a spus: „Când eram în Afganistan, aveau loc numeroase explozii și atentate sinucigașe, dar acestea erau legate de aproximativ 30 de ani de război. Când am venit aici, nu ne-am imaginat niciodată că ne vom confrunta cu o asemenea situație. Ne-a readus în minte amintirile dureroase din trecut.”
În același pavilion, Yves, fost angajat în domeniul întreținerii drumurilor din Bordeaux, stătea alături de Ichka, câinele său din rasa mastiff, în vârstă de 13 ani. Yves a părăsit casa cu grădină din Le Haillan, având sub braț culcușul câinelui. A primit ordinul de evacuare sâmbătă dimineața. „A trebuit să plecăm din cauza fumului”, a explicat el. Soția lui a adăugat că se simțea în continuare tulburată: „A fost îngrozitor. Priveai cerul și era complet portocaliu, chiar și după lăsarea nopții. Este extrem de dureros și de trist să vezi cum tot ce este frumos în natură se preface în fum.”
Alți evacuați au dormit în mașini. Loïc, un văduv de 66 de ani, a fost nevoit să-și părăsească locuința din Saint-Jean-d’Illac. „Priveam acea ceață ciudată de pe cer. Era un întuneric asemănător unei eclipse”, a povestit el. Sâmbătă, la ora 1.00, a fost trezit de bătăi puternice în ușă. Vecinul său, pompier, l-a avertizat că trebuie să plece imediat. A luat doar portofelul și cheile mașinii, fugind fără telefonul mobil. Datorită traficului, a decis să oprească într-o altă parte și să doarmă puțin în mașină.
Când s-a trezit, a realizat că nu se putea întoarce acasă. A mers spre centrul orașului Bordeaux, considerând că un cinematograf ar fi un loc sigur. „Am urmărit epopeea despre Charles de Gaulle, dar în ordinea greșită. Apoi am văzut «Odiseea», după care m-am întors să dorm în mașină”, a povestit el. A doua zi a mers la cimitirul unde era înmormântată soția sa. Luni dimineață, a ajuns la centrul pentru evacuați din Bordeaux.
Florence, fostă asistentă într-o școală primară, stătea pe un pat de campanie cu cele două pisici ale sale în cuștile de transport, după ce fusese obligată să evacueze localitatea Le Haillan. „Eram devastată”, a spus ea. „Sunt astmatică. Am lipit bandă adezivă în jurul ferestrelor apartamentului, dar simțeam în continuare fumul. Cerul era portocaliu și cenușiu, iar funinginea era peste tot.” Florence a comparat evacuarea bruscă cu un război: „A fost ca într-un film-catastrofă. Mi-au plăcut întotdeauna filmele-catastrofă, dar acum simt că am trăit cu adevărat într-unul, așa că nu mai vreau să văd niciodată un asemenea film.”
