Mirela Nemțanu dezvăluie: „Statul a jucat un rol activ în gestionarea centrului Viorel Pașca”
Mirela Nemțanu, CEO Hospice Casa Speranței, a declarat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 că statul nu a fost un simplu spectator în funcționarea centrului de la Dumbrava, ci a fost „activ implicat”, inclusiv prin trimiterea de pacienți către acesta. Ea a afirmat că autorizarea unui astfel de serviciu „se putea face” și a subliniat că, în cazul persoanelor vulnerabile, compasiunea trebuie dublată de responsabilitate și profesionalism.
„De zece ani conduc Fundația Hospice Casa Speranței. Noi am fost înființați acum 34 de ani, până acum am avut grijă de peste 60.000 de oameni, iar de când sunt eu, de peste 45.000 de oameni. Deci pot să spun că am văzut extrem de multe persoane aflate în situații vulnerabile, extreme, terminale. Trebuie să ne întrebăm cine are grijă de acești oameni care nu mai pot să aibă grijă de ei singuri. Răspunsul nu poate fi altul decât statul, care are obligația constituțională de a proteja viața și drepturile persoanelor aflate în astfel de situații”, a declarat Nemțanu.
Nemțanu a subliniat că autoritățile nu au fost simple spectatoare în cazul centrului de la Dumbrava, afirmând că „statul nu numai că știa, ci încuraja funcționarea lor, pentru că trimitea oameni și pacienți”. Ea a menționat: „Răspunderea aparține, fără dubii, statului”. În același timp, a adăugat că responsabilitatea nu revine exclusiv autorităților, ci și celor care aleg să ofere îngrijire persoanelor vulnerabile.
„Există o mare divizare în două direcții. O direcție spune că trebuie să funcționăm în cadrul legal, iar alta argumentează că ajutăm acei oameni pe care societatea nu îi băga în seamă. Ambele tabere pleacă de la emoții legitime, însă bunătatea și compasiunea nu pot înlocui responsabilitatea profesională”, a afirmat ea.
Nemțanu a subliniat că, deși au existat condiții decente de îngrijire, responsabilitatea trebuie asumată. A discutat despre lipsa autorizării și despre rolul licențierii în protejarea pacienților vulnerabili, menționând că „statul a participat, nu ca spectator, ci a fost activ implicat în funcționarea acestui centru”.
În opinia sa, licențierea nu este doar o formalitate birocratică, ci implică asumarea unor responsabilități clare față de pacienți. „Pacienții care veneau acolo nu erau simpli oameni, erau pacienți. Un pacient trebuie să primească tratamentul corespunzător și monitorizarea corespunzătoare”, a explicat Nemțanu.
Întrebată dacă un centru de acest tip ar fi putut obține autorizațiile necesare în cei aproximativ 20 de ani de funcționare, răspunsul său a fost: „Evident că da. Dacă nu s-a făcut, nu sunt eu în măsură să spun de ce”. Ea a concluzionat că dezbaterea despre cazul Pașca nu ar trebui redusă la opoziția dintre compasiune și respectarea legii, ci ar trebui să pornească de la dreptul persoanelor vulnerabile de a primi îngrijire profesionistă și responsabilă.
