Impozitul pentru firme: Bonificația de 3% devine incertă
Bonificația de 3% acordată firmelor pentru plata impozitului pe profit și a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor nu mai este garantată definitiv. Un ordin recent al Ministerului Finanțelor permite ANAF să modifice sau să anuleze ulterior acest avantaj fiscal, dacă în urma controalelor se constată diferențe de impozit pentru anul fiscal 2024.
Bonificația devine astfel un avantaj condiționat, care poate fi retras dacă apar diferențe față de situația fiscală declarată. Ordinul nr. 5/2026 nu introduce taxe noi și nu schimbă procentul bonificației, ci completează o procedură existentă și reglementează modul în care ANAF trebuie să reacționeze atunci când descoperă, prin control, că impozitul real datorat de firmă a fost altul.
Rolul Ordinului nr. 5/2026
Ordinul are scopul de a administra coerent o facilități fiscală condiționată, într-un context în care, după acordare, baza de impunere poate fi modificată prin acte administrative fiscale ulterioare. Bonificația de 3% este o reducere din impozitul datorat de firmă, acordată celor care și-au depus toate declarațiile, și-au plătit taxele la timp și nu au datorii restante. Aceasta se aplică la impozitul pe profit anual și la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor pentru anul fiscal 2024. Peste 151.000 de firme au primit deja decizii de acordare a bonificației, în valoare totală de peste 160 de milioane de lei.
Controalele fiscale
Până la apariția Ordinului nr. 5/2026, procedura de ajustare a bonificației acoperea doar situațiile în care contribuabilul își corecta singur declarațiile. Noul ordin introduce intervenția statului prin control fiscal. Dacă ANAF comunică o decizie de impunere prin care stabilește diferențe de impozit pentru anul 2024, bonificația nu mai rămâne automat valabilă. Dacă ANAF stabilește că impozitul real era mai mic, bonificația se diminuează proporțional, iar diferența devine o sumă de plată.
Scenariul în care ANAF stabilește impozit mai mare
În cazul în care ANAF stabilește că firma avea de plătit mai mult impozit și nu mai sunt îndeplinite condițiile legale, bonificația se anulează complet. Aceasta se reintroduce ca datorie în evidența fiscală. De exemplu, o firmă care primește o bonificație de 12.000 de lei și o folosește pentru a-și stinge alte taxe va trebui să plătească atât impozitul suplimentar, cât și cei 12.000 de lei ai bonificației anulate.
Recuperarea bonificației
Noul ordin permite ca bonificația utilizată să fie cerută înapoi chiar dacă nu mai există efectiv în conturile firmei. Impactul este direct asupra lichidității și planificării financiare, transformând un beneficiu care părea definitiv într-o datorie neașteptată. Aceasta poate duce la creșterea complexității litigiilor, contribuabilul putând contesta atât decizia de impunere, cât și decizia de modificare sau anulare a bonificației.
Mesajul noului ordin este clar: statul poate acorda o reducere astăzi, dar o poate lua înapoi mâine. Astfel, bonificația de 3% nu mai este o recompensă sigură, ci un avantaj temporar, dependent de constatările ANAF în urma controlului.
