Impactul impozitului pe clădiri asupra prețului materialelor
Impozitul local pe clădirile comerciale și logistice a ajuns să coste marile depozite și magazine de materiale de construcții între 150.000 și 200.000 de euro pe an pentru o singură unitate, în funcție de oraș. Acest cost fix este transferat etapizat în prețul materialelor, ajungând în final în factura constructorilor și a clienților care își ridică o casă sau un bloc.
În retailul de materiale de construcții, impozitul pe clădiri reprezintă un cost structural. „Nu îl poți evita, nu îl poți amâna și nu îl poți absorbi la infinit. El intră direct în prețul final al materialelor”, explică un expert din domeniu.
Un cost mare, raportat la marje mici
Impozitul anual pentru clădirile comerciale și logistice mari, evaluate la zeci de milioane de euro, poate varia între 150.000 și 200.000 de euro, în funcție de oraș și de nivelul de taxare stabilit de autoritățile locale. Deși acest cost pare marginal în raport cu cifra de afaceri, impactul devine semnificativ atunci când este comparat cu marja comercială. În retailul de volum, impozitul pe clădire ajunge să reprezinte între 0,3% și 0,7% din adaosul comercial, iar în unele cazuri aproape de 1%.
Într-o industrie cu marje mici și concurență ridicată, aceste costuri nu pot fi absorbite fără a afecta prețurile. „Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul, de la depozitare la retail, ele nu dispar, ci se regăsesc în prețul final. De aceea vorbim despre o presiune structurală asupra prețurilor”, adaugă expertul.
Un model construit pentru o altă epocă
Modelul clasic de distribuție a materialelor de construcții a fost gândit într-o perioadă în care spațiile comerciale erau mai ieftine, impozitele pe clădiri aveau un impact redus, iar stocurile mari erau considerate un avantaj. Astăzi, mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor generează costuri constante: impozite, utilități, întreținere, personal și logistică internă. Toate aceste cheltuieli sunt incluse, direct sau indirect, în prețul final.
Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. „Sunt spații care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. Când aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci sunt transferate în preț”, subliniază expertul.
Pentru consumator, fie că este vorba despre o persoană care își construiește o casă sau despre un dezvoltator, diferența nu se vede în produs, ci în preț. Materialele sunt aceleași, însă drumul lor de la fabrică la șantier devine mai lung și mai scump. În acest context, impozitul pe clădiri accelerează o tendință deja existentă: lanțurile logistice lungi și rigide devin tot mai greu de susținut economic.
O presiune care nu va dispărea
Pe fondul presiunii fiscale și al creșterii costurilor fixe, industria materialelor de construcții va fi forțată să-și regândească structura. „Nu vorbim despre dispariția magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi lanțul prin care materialele ajung de la fabrică la șantier, într-o piață care a rămas mult prea tradițională”, concluzionează expertul.
Impozitul pe clădiri nu este cauza tuturor scumpirilor, dar reprezintă un factor care expune limitele unui sistem costisitor, construit într-o perioadă în care condițiile economice erau diferite. Efectul final continuă să fie resimțit de clientul final, în fiecare factură de materiale de construcții.
