Giorgia Meloni propune restructurarea Federației Italiene de Fotbal după o nouă dezamăgire la Cupa Mondială
Eșecul Italiei de a se califica la Cupa Mondială pentru a treia oară consecutiv a generat proteste politice și publice în țara obsedată de fotbal. Acest incident s-a transformat într-o luptă acerbă pentru controlul asupra sportului, criza fotbalului italian devenind un test al influenței premierului Giorgia Meloni. Italia nu a mai participat la ultimele trei ediții ale Cupei Mondiale, iar acest lucru este perceput ca o tragedie.
În 2018, Italia a fost eliminată dramatic la baraj de Suedia (0-1 la general). În 2022, a ratat turneul după o înfrângere surprinzătoare în fața Macedoniei de Nord (0-1) în semifinalele barajului. Cea mai recentă lovitură a venit pentru perioada 2026, când Italia a bifat a treia absență consecutivă, pierzând la loviturile de departajare (1-4) în fața Bosniei și Herțegovinei în finala barajului.
Limitarea puterii federației
Partidul „Frații Italiei” al Giorgiei Meloni a propus limitarea puterii Federației Italiene de Fotbal (FIGC) după demisia președintelui Gabriele Gravina, în vârstă de 72 de ani, în aprilie, sub presiune puternică, în urma înfrângerii suferite în barajul pentru Cupa Mondială.
Noile alegeri pentru conducerea FIGC sunt programate pentru 22 iunie, iar aliații lui Meloni fac presiuni pentru anularea votului și plasarea organismului sub administrare specială, o procedură de urgență utilizată anterior pentru a depăși scandaluri majore de corupție.
Intervenția guvernului, criticată
Oficialii din fotbal au denunțat intervenția guvernului ca fiind o manevră de putere menită să-l blocheze pe marele favorit, Giovanni Malagò, fost președinte al Comitetului Olimpic Italian (CONI), nefiind pe placul partidului lui Meloni. Gravina a declarat că ideea de a plasa FIGC sub administrare judiciară sugerează o ocupație din partea guvernului, fără a oferi perspective pentru viitor.
Partidele de opoziție au acuzat-o pe Meloni că centralizează controlul și înăbușă disidența, observând acest model și în alte instituții ale statului. Guvernul a negat acuzațiile, afirmând că nu există nicio intenție de a prelua controlul asupra FIGC.
Declinul fotbalului italian
De la ultima sa victorie în Cupa Mondială, în 2006, Italia a trecut de la statutul de putere mondială în fotbal la cel de echipă de nivel secundar, reflectând stagnarea economică a țării. Conducerea fotbalului italian îmbătrânește, iar încercările de reformă sunt subminate de interesele create și de rezistența cluburilor.
Gravina a menționat că regulile actuale permit fiecărei organizații constituente a FIGC să blocheze schimbările sistemice, ceea ce îngreunează inițierea reformelor necesare.
O luptă complicată
După eșecul cu Bosnia, discuțiile despre cauzele structurale ale declinului fotbalului italian, cum ar fi stadioanele degradate și subutilizarea tinerilor jucători, au fost eclipsate de lupta pentru numirea noului șef al fotbalului italian. Cluburile din Serie A susțin candidatura lui Malagò, considerat un manager eficient, în timp ce rivalul său, Giancarlo Abete, nu reprezintă o amenințare semnificativă.
Ascensiunea lui Malagò a fost văzută ca un eșec pentru ministrul sportului, Andrea Abodi, care a exprimat rezerve față de acesta, dar a declarat că vor coopera cu oricine va fi ales, cu condiția angajării în reforme.
Complot de ultim moment
Cu mai puțin de o săptămână înainte de alegeri, dorința guvernului de a plasa FIGC sub administrare judiciară își pierde avântul. Autoritatea de a face acest lucru revine CONI, iar condițiile necesare nu sunt îndeplinite. Abodi a încurajat FIGC să solicite o administrare specială, dar acest lucru este puțin probabil.
O ultimă soluție pentru guvern este o analiză juridică menită să stabilească dacă candidatura lui Malagò încalcă normele privind conflictul de interese. Deși s-a solicitat o examinare a acestei probleme, este puțin probabil ca contestația să aibă succes, iar relația tensionată a lui Malagò cu guvernul riscă să devină un obstacol major pe viitor.
