Fetele și autismul: întârzierile în diagnostic comparativ cu băieții
Fetele cu autism sunt diagnosticate mai rar și mai târziu decât băieții, conform unui studiu de amploare realizat în Suedia. Cercetarea sugerează că aceste diferențe nu reflectă o incidență mai mare a autismului în rândul băieților, ci dificultăți sistemice în identificarea timpurie a fetelor, ale căror simptome sunt adesea trecute cu vederea sau interpretate greșit.
Studiul, coordonat de Institutul Karolinska din Suedia, a analizat ratele de diagnostic ale autismului pentru persoanele născute între 1985 și 2020. Dintre cele 2,7 milioane de persoane urmărite, 2,8% au fost diagnosticate cu autism între vârstele de doi și 37 de ani. Până la vârsta de 20 de ani, ratele de diagnostic pentru bărbați și femei erau aproape egale, contestând ipotezele anterioare că autismul ar fi mai frecvent la bărbați.
„Rezultatele noastre sugerează că diferența de gen în prevalența autismului este mult mai mică decât se credea anterior, din cauza faptului că femeile și fetele sunt subdiagnosticate sau diagnosticate târziu”, a afirmat autoarea principală a studiului.
Studiul, publicat în BMJ, a constatat că, deși diferențele de gen în ratele de diagnostic au rămas relativ constante în ultimele trei decenii pentru copiii sub 10 ani, ele au scăzut rapid pentru toate celelalte grupe de vârstă. Autorii observă că raportul dintre bărbați și femei în cazul tulburării de spectru autist a scăzut în timp și odată cu creșterea vârstei la diagnostic, ceea ce sugerează că acest raport poate fi considerabil mai mic decât se credea anterior, până la punctul în care, în Suedia, nu mai poate fi diferențiat la vârsta adultă.
Prejudecăți sistemice în diagnosticarea autismului
Anne Cary, pacientă și activistă pentru drepturile pacienților, a afirmat că cercetarea susține ideea că „prejudecățile sistemice în diagnostic, mai degrabă decât o diferență reală de incidență”, stau la baza discrepanțelor în ratele de diagnostic. Deși debutul simptomelor poate fi întârziat, iar mascarea joacă un rol semnificativ, metodele și instrumentele de diagnosticare a autismului ar putea fi părtinitoare și ar necesita perfecționare. Cary a adăugat că o fată care va primi în cele din urmă un diagnostic de autism are mai puțin de o treime șanse să fie diagnosticată înainte de vârsta de 10 ani.
„Fetele și femeile cu autism așteaptă adesea un diagnostic corect, dar sunt adesea (greșit) diagnosticate cu afecțiuni psihiatrice, cum ar fi tulburările de dispoziție și de personalitate, fiind nevoite să lupte singure pentru a fi văzute și tratate corespunzător, ca paciente cu autism, la fel ca omologii lor de sex masculin”, a mai spus Cary.
Apel pentru un diagnostic echitabil
Dr. Judith Brown, șefa departamentului de dovezi și cercetare al National Autistic Society, a declarat că „genul nu ar trebui să fie niciodată o barieră în obținerea unui diagnostic de autism și în accesul la sprijinul potrivit”. Ea a subliniat că, istoric, s-a presupus greșit că persoanele din spectrul autist sunt în mare parte bărbați și băieți, dar acum se știe că femeile și fetele sunt mai predispuse să ‘mascheze’ ceea ce sunt considerate în mod tradițional semne ale autismului, ceea ce face mai dificilă identificarea dificultăților cu care se confruntă.
Dr. Conor Davidson, coordonator clinic al serviciului de diagnosticare a autismului din Leeds, a menționat că autismul în cazul fetelor rămâne, în multe cazuri, nedetectat în copilărie, iar semnele afecțiunii pot apărea abia în adolescență sau chiar la începutul vieții adulte. Psihiatrii din clinicile pentru dezvoltare neuropsihiatrică a adulților din Regatul Unit au început să observe, în ultimii ani, un număr mai mare de femei decât bărbați care solicită evaluare, ceea ce face esențial ca aceștia să fie conștienți de posibilitatea autismului în evaluarea pacienților cu probleme de sănătate mintală.
