Explozia insolvențelor în rândul marilor afaceri: responsabilitatea administratorilor și acționarilor
Creșterea numărului de insolvențe în rândul companiilor mari aduce în prim-plan riscurile juridice pentru administratori, directori și acționari. Deși intrarea unei firme în insolvență nu atrage automat răspunderea persoanelor din conducere, acestea pot fi obligate să suporte o parte sau întregul pasiv al societății dacă se dovedește că au contribuit la apariția sau agravarea dificultăților financiare.
În primul trimestru al anului 2026, economia românească a înregistrat o schimbare semnificativă, cu dificultățile financiare mutându-se de la companiile mici către cele mari. Potrivit unei analize realizate de CITR, în primele trei luni ale anului au intrat în insolvență 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro fiecare, comparativ cu doar două în aceeași perioadă a anului trecut. Aceste 19 companii concentrează active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro și datorii totale de peste 448 milioane de euro, afectând 884 de angajați.
În total, 66 de companii de impact, cu active de peste un milion de euro, au intrat în insolvență în T1 2026, comparativ cu 25 în perioada similară din 2025, ceea ce reprezintă o creștere de 164% într-un singur an. Specialiștii observă o mutare clară a presiunii economice către companiile cu greutate reală în economie, având în vedere că atunci când astfel de companii intră în dificultate, efectul nu mai este izolat, ci se propagă în economie.
Răspunderea administratorilor și acționarilor
Deschiderea procedurii insolvenței nu conduce automat la răspunderea personală a administratorilor sau acționarilor. Totuși, în această perioadă dificilă din punct de vedere economic, riscurile nu mai privesc exclusiv societatea aflată în dificultate, ci se extind și asupra persoanelor responsabile care au influențat deciziile de management. Legea nr. 85/2014 prevede modalități concrete de atragere a răspunderii persoanelor care au contribuit efectiv la apariția sau agravarea stării de insolvență.
Conform articolului 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic poate obliga la suportarea pasivului societății membrii organelor de administrare, conducere sau supraveghere, precum și orice persoană care a exercitat în fapt controlul asupra deciziilor financiare ori operaționale ale debitorului. Această reglementare extinde sfera persoanelor susceptibile de răspundere dincolo de administratorii statutari, incluzând și persoanele care au exercitat o influență decisivă asupra activității societății.
Faptele care pot conduce la răspunderea personală
Legea enumeră o serie de situații în care administratorii sau persoanele care controlau efectiv compania pot fi obligate să suporte datoriile acesteia. Printre acestea se numără: folosirea bunurilor sau creditelor societății în interes personal, desfășurarea de activități comerciale în interes propriu sub acoperirea persoanei juridice, continuarea unei activități care conduce la încetarea de plăți, ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, deturnarea sau ascunderea unor active, majorarea fictivă a pasivului, transferul de active către persoane afiliate, utilizarea unor mijloace ruinătoare pentru finanțarea activității sau efectuarea unor plăți preferențiale în detrimentul masei credale.
De asemenea, legea permite sancționarea oricărei alte fapte intenționate care a contribuit la apariția sau agravarea stării de insolvență. În cazul în care documentele contabile nu sunt predate administratorului judiciar, culpa și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu sunt prezumate de lege.
Protecția administratorilor de bună-credință
Răspunderea nu poate fi angajată împotriva persoanelor care s-au opus actelor sau deciziilor prejudiciabile și și-au consemnat opoziția în mod corespunzător. De asemenea, legea protejează administratorii care au acționat cu bună-credință în cadrul unor procese de restructurare, iar plățile efectuate în executarea unor acorduri de restructurare nu atrag răspunderea, dacă acestea urmăreau redresarea financiară a societății.
Consecințele atragerii răspunderii
O hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu se limitează la obligația de a suporta datoriile societății. Persoana vizată nu mai poate ocupa funcția de administrator timp de 10 ani și nu poate înființa societăți sau dobândi controlul asupra unei noi societăți pentru o perioadă de 5 ani. De asemenea, pot fi instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanelor urmărite pentru conservarea patrimoniului susceptibil de executare.
În ceea ce privește acționarii, simpla deținere de participații într-o societate aflată în insolvență nu atrage răspunderea pentru datoriile acesteia. Totuși, un acționar care a exercitat controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale companiei ori a participat la săvârșirea faptelor prevăzute de lege poate deveni subiect al acțiunii de atragere a răspunderii.
În contextul creșterii accelerate a insolvențelor, riscul juridic pentru administratori și persoanele care exercită control efectiv asupra societăților este considerabil mai mare decât simpla pierdere a investiției sau a funcției deținute.
