Elveția: Mediatorul de încredere în dialogul dintre SUA și Iran timp de patru decenii
De peste patru decenii, Elveția joacă rolul de canal diplomatic discret între Statele Unite și Iran, două țări care nu mai au relații oficiale din 1980. De la criza ostaticilor din 1979 până la negocierile privind programul nuclear, Berna a devenit spațiul neutru prin care Washingtonul și Teheranul continuă să comunice.
Recent, Iranul și Statele Unite au purtat, la Geneva, a doua rundă de negocieri indirecte privind dosarul nuclear, în contextul în care tensiunile militare din regiune continuă să crească. Alegerea Elveției drept loc al discuțiilor subliniază rolul pe care această țară îl joacă de decenii ca principal canal de comunicare indirectă între cele două state.
Rădăcinile rupturii dintre Washington și Teheran
Relațiile dintre Washington și Teheran s-au deteriorat în urma Revoluției iraniene din 1979, când susținătorii ayatollahului Ruhollah Khomeini l-au înlăturat pe șahul Mohammad Reza Pahlavi. Nouă luni mai târziu, în noiembrie 1979, aproximativ 400 de studenți iranieni au ocupat ambasada SUA din Teheran, luând 66 de ostatici și cerând returnarea șahului, aflat în Statele Unite pentru tratament medical. SUA au rupt relațiile diplomatice cu Iranul, impunând sancțiuni asupra importurilor de petrol iranian și înghețând activele iraniene.
În noiembrie 1979, Washingtonul a apelat la Berna pentru a gestiona relațiile consulare și diplomatice cu Teheranul, iar Elveția a acceptat oficial mandatul de „putere protectoare” în mai 1980. Ambasadorul elvețian în Iran, Erik Lang, alături de colegii săi, a contribuit la negocierea unei soluții pentru criza de 444 de zile, intermediată de Algeria, care a dus la eliberarea ostaticilor.
Rolul Elveției, dincolo de transmiterea mesajelor
De-a lungul timpului, rolul Elveției a evoluat de la simpla transmitere de mesaje la reprezentarea deplină a intereselor. Ambasada Elveției la Teheran gestionează toate chestiunile consulare între cele două țări, inclusiv cererile de pașapoarte, problemele de stare civilă și protecția cetățenilor americani în Iran. De asemenea, Elveția a reprezentat interesele Iranului în alte state, inclusiv Canada și Egipt, și a sprijinit aderarea Iranului la Organizația Mondială a Comerțului.
Fostul ambasador elvețian în Iran, Philippe Felti, a subliniat că sancțiunile au fost „evenimentul dominant” care a modelat deceniile de implicare elvețiană, definind cadrul în care Berna a acționat.
Geneva și Lausanne, gazde ale negocierilor nucleare
Orașul Lausanne a găzduit discuții preliminare care au dus la un cadru general pentru acordul nuclear, semnat ulterior la Viena. Acordul includea limite privind îmbogățirea uraniului și monitorizarea instalațiilor nucleare de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). După retragerea SUA din acord în 2018, Geneva a fost gazda întâlnirilor informale între oficiali europeni și iranieni pentru a menține deschise canalele de comunicare cu Teheranul.
În urma uciderii comandantului Forței Quds, Qassem Soleimani, de către SUA în Irak în ianuarie 2020, Elveția a găzduit noi întâlniri confidențiale între delegațiile americană și iraniană pentru a reduce riscul unei confruntări militare directe. Ambasada Elveției la Teheran a fost, de asemenea, canalul prin care SUA și Iranul au comunicat în aprilie 2024, când Iranul a lansat un atac direct asupra Israelului, avertizând că bazele americane din regiune nu vor fi în siguranță dacă SUA vor interveni.
Recent, discuțiile de la Geneva au avut loc pe fondul intensificării presiunilor militare, SUA desfășurând un al doilea portavion în regiune, iar Gardienii Revoluției din Iran efectuând exerciții în Strâmtoarea Ormuz. La negocieri, Iranul a fost reprezentat de ministrul de externe Abbas Araghchi, iar SUA de emisarii Steve Witkoff și Jared Kushner.
