Efectul dominoului care amenință viitorul explorărilor cosmice
În prezent, peste 30.000 de obiecte se află pe orbita terestră, iar numărul acestora crește zilnic. Activitatea orbitală tot mai intensă, inclusiv „gunoiul spațial” format din resturi de rachete și sateliți, ar putea declanșa o serie de coliziuni în lanț, umplând orbita terestră cu milioane de fragmente minuscule și făcând lansările spațiale atât de periculoase încât oamenii ar rămâne practic blocați pe Pământ.
Începând din secolul XXI, companiile private au început să lanseze sateliți într-un ritm fără precedent, iar astăzi orbita terestră conține aproximativ 32.000 de sateliți și fragmente care înconjoară planeta cu o viteză uriașă. Unele rapoarte sugerează că, până la finalul acestui deceniu, numărul sateliților activi în spațiu ar putea depăși 60.000, conform The Guardian.
Activitățile spațiale au evoluat de la câteva nave spațiale științifice și militare la un flux constant de obiecte lansate pe diverse orbite în jurul Pământului, fiecare având funcții variate. Statele Unite și Rusia, alături de lansările organizate de Uniunea Sovietică, sunt responsabile pentru cele mai multe obiecte aflate pe orbită, în timp ce China și Franța au lansat fiecare peste 1.000 de obiecte. În ultimii ani, SUA și China au dominat acest domeniu, cu 49% și respectiv 36% din totalul lansărilor din 2020 până în prezent. Rusia a contribuit cu doar 284 de obiecte, reprezentând 1% din total.
Riscurile coliziunilor și efectul de domino
Noua generație de mega-constelații de sateliți a generat dezbateri intense între astronomi, legate de poluarea luminoasă și complexitatea gestionării traficului orbital într-un spațiu tot mai aglomerat. Astronomii se tem că viitoarele coliziuni ar putea provoca un efect de domino, umplând orbita terestră cu fragmente mici de metal care ar forma un strat aproape impenetrabil de deșeuri spațiale.
Jonathan McDowell, expert la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică, a declarat că riscul unui eveniment în lanț este real, dar ar putea avea loc în câteva decenii. El a adăugat că nivelul actual al pericolului este relativ tolerabil, însă sistemul actual funcționează doar prin cooperarea constantă a operatorilor de sateliți, care își mută zilnic aparatele de pe orbită pentru a evita coliziunile. Dacă această cooperare ar înceta, McDowell avertizează că ar dura doar câteva zile sau săptămâni pentru ca situația să scape de sub control.
„Situația pare fragilă. E nevoie doar de doi jucători să greșească în aceeași zi”, a mai spus McDowell. Înlăturarea de pe orbită a marilor sateliți inactivi ar putea ajuta la reducerea riscurilor asociate cu un astfel de scenariu. Agențiile spațiale testează diverse metode pentru a scoate sateliții inactivi de pe orbită, inclusiv prin prinderea lor în plase, utilizarea unui braț robotic atașat de un alt satelit sau prin aplicarea unui laser foarte puternic pentru a le schimba cursul de zbor.
