Descoperirea unui „comutator” cerebral care inhibă senzația de foame
Cercetătorii din Germania, Canada și Marea Britanie au identificat un mecanism din creier care reglează senzația de foame. O proteină numită MRAP2 acționează ca un „comutator” care transmite semnalul de sațietate, având potențialul de a deveni baza unor tratamente revoluționare pentru obezitate.
O echipă internațională de oameni de știință a descoperit rolul proteinei MRAP2, care funcționează ca un „ghid” pentru receptorul important al apetitului, MC4R. Această proteină ajută receptorul să ajungă la suprafața celulelor, unde poate transmite semnale mai puternice către creier că organismul este sătul. Receptorul MC4R (melanocortin-4) joacă un rol esențial în reglarea apetitului și răspunde la hormonul MSH (melanocortină), iar varianta sa genetică este una dintre cele mai frecvente cauze ereditare ale obezității severe.
În cadrul Centrului de Cercetare Colaborativă 1423 din Germania, cercetătorii au analizat structura și funcția receptorului. Dr. Patrick Scheerer, coordonator de proiect la Institutul de Fizică și Biofizică Medicală al Charité din Berlin, a explicat că „cunoașterea structurii tridimensionale a receptorului activ, analizat în interacțiune cu liganzi și cu medicamente precum setmelanotide, ne-a permis să interpretăm mai corect modul în care receptorul funcționează și răspunde la stimulare.”
Setmelanotide este un medicament aprobat care activează receptorul MC4R și reduce senzația de foame la pacienți cu mutații genetice specifice. Echipa condusă de prof. Annette Beck-Sickinger a implicat cinci proiecte interdisciplinare pentru a descifra modul în care receptorul este transportat și activat. Folosind microscopie de fluorescență avansată și imagistică la nivel de celulă unică, cercetătorii au descoperit că MRAP2 determină modul în care receptorul MC4R este poziționat în interiorul celulelor, fiind esențial pentru transportarea receptorului la suprafața celulei.
Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra controlului fiziologic al apetitului și ar putea inspira dezvoltarea unor terapii noi care să imite sau să regleze activitatea MRAP2, având aplicații în tratarea obezității și a bolilor metabolice asociate. Prof. Heike Biebermann, coautor al studiului și cercetător la Institutul de Endocrinologie Pediatrică Experimentală al Charité, a subliniat importanța acestei colaborări internaționale, care a combinat diverse metode experimentale și perspective complementare, conducând la o înțelegere mai profundă a mecanismelor de reglare a apetitului. Studiul a fost publicat recent în revista Nature Communications.
