De la manual la strategie: De ce Strâmtoarea Ormuz primează în interesul Teheranului față de arsenalul nuclear
Statele Unite și Israelul au început un război împotriva Iranului, având ca argument principal teama că, în cazul în care Iranul ar obține o armă nucleară, ar avea un factor de descurajare suprem împotriva atacurilor viitoare. Cu toate acestea, Teheranul deține deja un factor de descurajare: propria sa geografie. Controlul Iranului asupra transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, un punct strategic prin care trece 20% din aprovizionarea mondială cu petrol, a generat dificultăți economice globale, inclusiv creșterea prețurilor la benzină, motorină și produse de bază. Aceasta a complicat planificarea militară a Statelor Unite și Israelului, care au fost nevoiți să conceapă opțiuni pentru a recaptura strâmtoarea.
Războiul cu SUA și Israel a avut un impact semnificativ asupra structurii de conducere a Iranului, afectând navele militare și instalațiile de producție de rachete, dar nu a reușit să restricționeze capacitatea Republicii Islamice de a controla strâmtoarea. Iranul ar putea ieși din conflict cu un plan de a-și menține adversarii la distanță, indiferent de restricțiile impuse asupra programului său nuclear. Danny Citrinowicz, fost șef al filialei iraniene a agenției de informații militare israeliene, subliniază că „toată lumea știe acum că, dacă va izbucni un conflict, închiderea strâmtorii va fi primul lucru din manualul iranian”.
În timp ce președintele Trump a declarat că strâmtoarea este „complet deschisă” navigației, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran a contrazis această afirmație, menționând că ruta rămâne închisă, sugerând o divizare între militarii și civilii iranieni. Iranul deține mijloace precise de control, inclusiv drone de atac și rachete cu rază scurtă de acțiune. Oficialii americani estimează că Iranul păstrează aproximativ 40% din arsenalul său de drone de atac și peste 60% din lansatoarele sale de rachete, suficiente pentru a amenința navele din Strâmtoarea Ormuz.
Un obiectiv central al campaniei militare conduse de SUA este redeschiderea strâmtorii. Aceasta reprezintă o poziție precară pentru Statele Unite, iar adversarii lor observă vulnerabilitatea. Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei, a afirmat că Iranul și-a testat arma nucleară, denumită „Strâmtoarea Ormuz”, subliniind potențialul său inepuizabil. Controlul Iranului asupra strâmtoarei a determinat SUA să anunțe o blocadă navală, iar Marina SUA a început să oblige navele de marfă să intre în porturile iraniene.
Iranul consideră blocada un act de război și a amenințat cu atacuri, dar până acum nu a acționat, iar Statele Unite nu au încercat să reducă controlul Iranului asupra strâmtorii în timpul armistițiului. Amiralul Kevin Donegan, fost comandant al flotei Marinei SUA din Orientul Mijlociu, a declarat că ambele țări ar putea vedea o oportunitate de negociere și nu doresc escaladarea conflictului.
Iranul a mai încercat anterior să blocheze Strâmtoarea Ormuz, minând-o în timpul conflictului cu Irakul din anii 1980. Acum, Iranul utilizează tehnologia rachetelor și dronelor pentru a amenința traficul maritim. Deși războiul a afectat capacitatea de producție a armelor, Iranul își păstrează suficiente rachete și drone pentru a amenința transportul maritim.
Estimările serviciilor secrete americane variază, dar se consideră că Iranul deține suficient arsenal pentru a opri transportul din strâmtoare. Guvernul iranian a decis să nu blocheze strâmtoarea în iunie, anul trecut, când Israelul a inițiat o campanie militară, probabil din teama că o astfel de acțiune ar putea atrage sprijin internațional împotriva sa. După uciderea liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, oficialii iranieni au realizat că obiectivele americane și israeliene sunt mult mai ample decât se anticipase.
