De ce planul lui Putin în Orientul Mijlociu s-a prăbușit
În ultimii doi ani, poziția Rusiei în Orientul Mijlociu s-a prăbușit dramatic. Aliații lui Putin, precum Siria lui Assad și Iran, au fost abandonați în momentele lor de criză, ceea ce subliniază faptul că Rusia nu este un partener de încredere. Această situație ar trebui să fie o lecție importantă și pentru China lui Xi Jinping: în vremuri de criză, Rusia nu poate fi considerată un aliat fiabil.
Inițial, strategia pragmatică a Rusiei în Orientul Mijlociu i-a permis să devină o contrapondere pentru Statele Unite în regiune, stabilind alianțe strânse cu Siria și Iran, dar și relații cordiale cu Israel și monarhiile arabe. Totuși, în ultimele 20 de luni, circumstanțele s-au schimbat radical. Răspunsul Israelului la atacul grupării Hamas din 7 octombrie a slăbit considerabil axa de rezistență susținută de Iran, cu care Rusia avea relații apropiate. Regimul lui Assad din Siria, un aliat de bază pentru Rusia, a suferit o prăbușire spectaculoasă, iar bombardamentele israeliene și americane asupra instalațiilor nucleare ale Iranului au afectat puterea celui mai important aliat regional al Rusiei.
Reputația Rusiei ca protector și garant al securității în regiune a fost grav afectată, iar eșecurile Moscovei se resimt dincolo de Orientul Mijlociu. Această evoluție sugerează că Rusia este doar un prieten de vremuri bune. În cazul unui conflict între SUA și China, de exemplu, Washingtonul se poate aștepta ca Moscova să rămână pe margine, așa cum a făcut cu partenerii săi din Orientul Mijlociu.
Lipsa de reacție a Rusiei
Lipsa de reacție a Rusiei în Orientul Mijlociu a fost observată de liderii din Iran, unde Ali Khamenei a început să fie criticat pentru apropierea sa de Moscova. Mai mulți comentatori din Iran l-au criticat pe Putin pentru că a refuzat să includă o clauză de apărare reciprocă în acordul semnat în ianuarie pentru un parteneriat strategic, în ciuda includerii unor astfel de clauze în parteneriatele Rusiei cu Belarus și Coreea de Nord.
Atitudinea Israelului față de Rusia s-a schimbat, de asemenea. Nici Netanyahu, nici societatea israeliană nu mai sunt interesați de medierea conflictului cu Iranul oferită de Putin. În trecut, când relațiile dintre SUA și Israel s-au răcit, Netanyahu s-a apropiat de Moscova. Totuși, cu Trump revenind la Casa Albă, menținerea relațiilor cu o Rusie slăbită nu mai este o prioritate pentru liderul israelian.
Implicarea Rusiei în eventuale conflicte
Dacă va izbucni un conflict în Taiwan, sprijinul lui Putin pentru China se va limita probabil la continuarea livrărilor de petrol și gaze. Ministrul de externe al Chinei, Wang Yi, a menționat că Rusia va rămâne importantă pentru China doar atâta timp cât va continua să lupte în Ucraina, astfel încât să absoarbă resursele și atenția Statelor Unite de la Asia. În caz contrar, Beijingul nu se poate baza pe ajutor militar din partea Moscovei.
Aceste aspecte ar trebui să fie o învățătură și pentru administrația Trump. Putin a demonstrat că Rusia nu este un partener de încredere nici măcar pentru alte dictaturi cu care a avut relații strânse. Pentru Washington, Moscova ar fi un partener și mai slab, chiar și în cazul în care Trump ar reuși să destrame alianța dintre Putin și Xi.
Inițial, succesul strategiei lui Putin în Orientul Mijlociu părea să indice că Rusia ar putea fi un partener geopolitic valoros. Cu toate acestea, această percepție s-a dovedit a fi greșită, ceea ce ar trebui să descurajeze orice lider să mai curteze vreodată arhitectul strategiei eșuate a Rusiei.
