Provocări semnificative aduse de noua lege a salarizării unitare
Noua lege a salarizării unitare riscă să adâncească problemele bugetare ale României, avertizează profesorul de economie Cristian Păun. Acesta subliniază că statul român se confruntă cu obiective contradictorii: reducerea deficitului, respectarea jaloanelor din PNRR și menținerea veniturilor bugetarilor, în contextul resurselor financiare tot mai limitate. „Să vii acum cu o nouă lege a salarizării unitare, fără să reformezi statul român, reprezintă o problemă majoră”, afirmă Păun.
Profesorul de economie afirmă că reforma salarizării în sectorul public a fost întârziată ani de zile și este acum forțată într-un context economic dificil, marcat de deficit bugetar ridicat și constrângeri fiscale. „Această aventură a început în 2017, cu Olguța Vasilescu, ministrul Muncii la acea vreme. Ideea era să se realizeze o lege prin care toate salariile din sectorul bugetar să fie abordate unitar, ceea ce, teoretic, este corect”, explică el.
Păun menționează că proiectul a început să întâmpine dificultăți pe măsură ce s-a extins către marile categorii de angajați din sectorul public. „Legea salarizării unitare a început cu parlamentarii și, pe măsură ce s-a extins către marile categorii de bugetari, precum sănătatea și educația, a început să se poticnească, pentru că nu existau suficiente resurse financiare.”
Una dintre problemele majore ale sistemului este că salariile din sectorul public reprezintă cheltuieli fixe care trebuie susținute indiferent de evoluția economiei. „Salarizarea din sectorul bugetar presupune cheltuieli fixe pentru stat. Indiferent dacă economia intră în pandemie, în criză sau în recesiune, aceste salarii trebuie plătite”, subliniază Păun.
Economistul atrage atenția că reforma salarială este discutată înaintea unei reforme reale a aparatului de stat. „Să vii acum cu o nouă lege a salarizării unitare, fără să reformezi statul român și fără să ții cont de situația economiei reale, reprezintă o problemă majoră”, afirmă el.
Păun consideră că datoria publică și costurile finanțării reduc semnificativ spațiul de manevră al Guvernului. „Există încă multe «găuri negre» în economia românească și numeroase cheltuieli care apasă asupra bugetului public. Astăzi am ajuns să plătim, sub formă de dobânzi către creditori, sume comparabile cu bugetul alocat educației.”
Legea salarizării este și un angajament asumat de România prin PNRR, dar Păun observă o contradicție între obiectivele urmărite. „Legea salarizării era un angajament asumat prin PNRR. În funcție de respectarea acestui angajament, România trebuie să atragă anumite fonduri europene. În același timp, această lege adaugă aproximativ 8 miliarde de lei la anvelopa salarială. Practic, prin această lege crești deficitul.”
În realitate, reforma va produce atât câștigători, cât și perdanți. „Paradoxal, anvelopa salarială crește cu 8 miliarde, iar oamenii se plâng că le scad veniturile. Înseamnă că nu tuturor le vor crește veniturile”, explică Păun.
Scopul legii este reducerea discrepanțelor dintre persoane aflate pe poziții similare, inclusiv prin eliminarea unor sporuri și beneficii acumulate de-a lungul anilor. „În logica Legii salarizării unitare, cele două poziții ar trebui să aibă salarii și venituri comparabile. Numai că, în practică, nu se va întâmpla ca venitul secretarei din școală să urce până la nivelul celei din Parlament, ci mai degrabă se va încerca reducerea diferenței prin diminuarea unor sporuri și beneficii acordate în trecut”, a precizat Păun.
Păun estimează că pentru numeroase categorii de angajați din sectorul public, veniturile totale ar putea scădea, chiar dacă salariile de bază vor fi menținute sau vor înregistra creșteri marginale. „Vor exista și anumite majorări punctuale. Însă, pentru foarte multe categorii de personal, vor exista diminuări ale veniturilor totale, nu neapărat ale salariului de bază, ci ale veniturilor rezultate din sporuri și alte beneficii.”
