NATO, lipsă de pregătire în fața unei confruntări cu Rusia
NATO s-a abținut să intervină în conflictul dintre SUA-Israel și Iran, însă tensiunile din Orientul Mijlociu au scos la iveală lacune în sistemul de apărare al Alianței. Experți au declarat că NATO este departe de a fi pregătită pentru un eventual război cu Rusia, subliniind nevoia urgentă de pregătire militară și coeziune politică.
1. Epuizarea muniției
Conflictul din Iran a evidențiat o criză a stocurilor de muniție în cadrul NATO. Statele Unite au consumat aproximativ jumătate din stocurile de rachete critice de apărare aeriană Patriot. Oficialii francezi au semnalat că stocurile de rachete Aster și Mica s-au epuizat în primele săptămâni ale războiului. Această situație a dus la o creștere a cererii din partea firmelor de apărare, cum ar fi Rheinmetall și MBDA.
Un diplomat de rang înalt al NATO a avertizat că, dacă SUA își îndreaptă atenția spre Indo-Pacific, resurse substanțiale vor fi retrase din Europa, ceea ce va agrava deficitul de resurse al Alianței. Calvin Bailey, parlamentar din Partidul Laburist britanic, a subliniat că Rusia ar putea „scoate rapid NATO din război prin prețuri” și a cerut o urgentă reevaluare a strategiilor de apărare.
2. Inferioritatea aeriană
Capacitatea Iranului de a continua atacurile asupra statelor vecine cu peste 5.000 de rachete și drone, în ciuda campaniilor aeriene ale SUA, arată limitele strategiei bazate pe bombardamente convenționale. Pieter Wezeman, cercetător senior la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, a subliniat necesitatea ca NATO să regândească strategia de supremație aeriană.
Justin Bronk, cercetător principal la Royal United Services Institute, a sugerat accelerarea investițiilor în arme de lovitură de precizie capabile să vizeze producția de drone a Moscovei. Acesta a subliniat importanța obținerii superiorității aeriene pentru a putea neutraliza forțele ruse pe teren.
3. Forțe navale insuficient de bine dotate
Intervenția limitată a Europei în sprijinul aliaților din Golf a scos în evidență investițiile insuficiente în forțele navale ale NATO. Regatul Unit a întâmpinat dificultăți în desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Marea Mediterană, care a fost întors în port din cauza unor probleme tehnice. Generalul Gwyn Jenkins, șeful forțelor maritime britanice, a recunoscut că Marina Regală nu era pregătită pentru război.
Ed Arnold, fost oficial NATO, a menționat că, din 2022, s-a pus accent pe forțele terestre, ceea ce a dus la o disponibilitate slabă a flotei. În cazul unui conflict cu Moscova, forțele navale vor fi esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor echipate cu rachete de croazieră.
4. Dezbinare persistentă
Războiul a aprofundat diviziunile interne din NATO, Europa respingând cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar. Acest context a generat îngrijorări cu privire la angajamentul Washingtonului față de Alianță. Arnold a avertizat că riscul este ca președintele să opteze pentru o desfășurare limitată de forțe în cazul unei invazii ruse.
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a subliniat necesitatea ca capitalele europene să adopte o abordare tranzacțională similară cu cea a lui Trump, condiționând sprijinul militar de angajamentele Washingtonului.
5. Ucraina contează
La scurt timp după începutul războiului din Iran, Ucraina a trimis experți în drone pentru a ajuta țările din Orientul Mijlociu, semnând parteneriate de apărare pe zece ani. NATO a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv prin crearea unui centru comun de instruire în Polonia.
Justin Bronk a sugerat că Alianța ar trebui să creeze o „centură” de mijloace anti-drone aproape de granița cu Rusia, pentru a întări prima linie de apărare. De asemenea, se propune intensificarea relațiilor industriale cu Ucraina pentru a sprijini securitatea regională.
