China și Marele Zid Verde: Inițiativa colosală a guvernului pentru stoparea avansului deșerturilor imense precum Alaska
Marele Zid Verde al Chinei este un proiect uriaș de inginerie ecologică destinat să oprească extinderea deșerturilor Gobi și Taklamakan din nordul țării. În ultima jumătate de secol, China a plantat peste 66 de miliarde de copaci în apropierea graniței cu Mongolia, Kazahstan și Kârgâzstan și plănuiește să planteze alte 34 de miliarde în următorii 25 de ani, ceea ce ar crește suprafața împădurită a Pământului cu 10% față de cea de la sfârșitul anilor ‘70.
Programul perdelelor forestiere de protecție din nordul Chinei are scopul de a încetini eroziunea solului și depunerea de nisip, procese care s-au desfășurat într-un ritm tot mai accelerat începând din anii ‘50, din cauza urbanizării rapide și extinderii terenurilor agricole. Aceste schimbări au agravat condițiile deja uscate din regiunile aride ale Chinei. Furtunile de nisip, care mătură stratul superior de sol și îl înlocuiesc cu nisip, s-au intensificat, degradând pământurile și contribuind la poluarea aerului din orașe.
Regiunile din nordul Chinei erau uscate și înainte de boom-ul urbanizării din anii ‘50, din cauza umbra pluviometrică creată de munții Himalaya, care blochează precipitațiile aduse de musonii din Asia de Sud, transformând Platoul Tibetan și regiunile de la nord de acesta în zone aride sau deșerturi. Deșertul Gobi „înghite” aproximativ 1.400 de kilometri pătrați de vegetație în fiecare an. Deșerturile Gobi și Taklamakan acoperă o suprafață totală de aproximativ 1,6 milioane de kilometri pătrați, aproape cât întreg teritoriul Alaskăi.
În ciuda eforturilor depuse de chinezi în ultimii 50 de ani, cele două deșerturi continuă să se extindă. Deșertificarea distruge ecosisteme și terenuri agricole, dar contribuie și la poluarea unor orașe precum Beijing. Guvernul chinez a anunțat că a reușit să înconjoare deșertul Taklamakan cu vegetație, ceea ce a ajutat la stabilizarea dunelor de nisip și a crescut suprafața împădurită de la 10% din suprafața totală a Chinei, în 1949, la 25%, în prezent.
Plantarea copacilor va continua în jurul deșertului Taklamakan pentru a menține și extinde pădurea. Dacă planul Beijingului va fi un succes, Marele Zid Verde va avea o lungime de 4.500 de kilometri până în 2050. „Zidul” este cea mai mare pădure plantată de om din lume, însă eficiența sa în încetinirea deșertificării rămâne incertă.
Criticii subliniază că rata de supraviețuire a copacilor și arbuștilor plantați este prea mică pentru a avea rezultate notabile. O problemă majoră este că zone mari din „zid” sunt formate din doar două sau trei specii de plante, precum plopi și sălcii, ceea ce face pădurea vulnerabilă în fața dăunătorilor. De exemplu, în anul 2000, 1 miliard de plopi au murit din cauza unui singur agent patogen în provincia Ningxia. Fără intervenția constantă a omului, mulți dintre acești copaci nu ar putea supraviețui din cauza lipsei de apă în zonele în care au fost plantați.
Unii experți avertizează că plantarea copacilor ar putea accelera procesul de deșertificare din cauza scăderii umidității solului și a pânzei freatice. În plus, Marele Zid Verde din China nu contribuie semnificativ la sporirea biodiversității, deoarece se folosesc foarte puține specii de plante. Totuși, proiectul chinez a inspirat Uniunea Africană să inițieze un program similar pentru combaterea deșertificării în regiunea Sahel, cunoscut sub numele de Marele Zid Verde al Africii, care se va întinde pe o distanță de aproape 8.000 de kilometri și va include cel puțin 20 de țări participante.
