Cercetătorii descoperă o abordare revoluționară pentru identificarea vieții dincolo de Pământ
O echipă de cercetători a dezvoltat o nouă metodă care ar putea ajuta la detectarea vieții extraterestre, analizând nu doar prezența unor molecule asociate biologiei, ci și modul în care acestea sunt organizate. Studiul, publicat în revista Nature Astronomy, ar putea contribui la identificarea unor semne mai clare ale vieții pe Marte, Europa (satelitul lui Jupiter) sau alte lumi îndepărtate.
„Abordarea noastră ar putea contribui la o căutare mai eficientă a vieţii. Dacă un ansamblu molecular nu prezintă o organizare asemănătoare vieţii, acest lucru îl poate face o ţintă cu prioritate mai mică”, a declarat Fabian Klenner de la Universitatea din California, Riverside.
Viaţa foloseşte şi produce o gamă de materiale biologice utile, cum ar fi aminoacizi, peptide, proteine, acizi graşi şi altele. Aceşti compuşi sunt consideraţi potenţiale „biosemnături”; dacă îi găsim pe o altă lume, este foarte posibil să fi fost produşi de procesele vieţii. Totuşi, aceşti compuşi nu sunt exclusiv biologici, iar reacţiile chimice abiotice pot produce aceleaşi molecule, ceea ce face dificilă distingerea între cele două surse. De exemplu, metanul de pe Marte ar putea fi de origine biologică sau geologică, iar aceeaşi incertitudine afectează detectarea fosfinei în atmosfera lui Venus sau a sulfurii de dimetil (DMS) în atmosfera exoplanetei K2-18b.
Cercetătorii, conduși de Gideon Yoffe de la Institutul Weizmann din Israel, au arătat că există o modalitate de a distinge între originile biotice şi cele abiotice, inspirându-se din ecologie, care măsoară viaţa prin diversitate și uniformitate.
Metodologia de analiză a aminoacizilor și acizilor grași
Echipa a analizat aproximativ 100 de seturi de date, inclusiv mostre de asteroizi, fosile, meteoriți, microbi, soluri și mostre sintetice de laborator. Rezultatele au arătat că aminoacizii sunt mai diverși și mai uniform distribuiți atunci când sunt creați de organisme vii, în timp ce acizii grași prezintă o organizare inversă. „Ne-am concentrat pe aminoacizi și acizi grași deoarece aceștia sunt clase moleculare centrale pentru viața așa cum o cunoaștem”, a spus Klenner.
Cercetătorii avertizează că metoda nu este infailibilă. Aceasta a fost demonstrată doar pentru aminoacizi și acizi grași, iar tendințele organizaționale pot varia pentru alte clase moleculare. De asemenea, diversitatea și distribuția acestor biocompuși trebuie analizate în contextul altor molecule, ceea ce complică aplicarea acestei metode pentru detectarea DMS pe K2-18b.
Tehnica ar putea fi mai utilă în Sistemul Solar, unde probele și seturile de date sunt mai complete. Un aspect important este că modelele organizaționale se mențin chiar și după degradarea probelor biologice. De exemplu, ouăle de dinozaur fosilizate au păstrat informații despre distribuția și diversitatea aminoacizilor și acizilor grași.
Perspectivele viitoare în căutarea vieții extraterestre
Această abordare ar putea fi utilă în căutarea dovezilor vieții de pe Marte, unde astrobiologii investighează semnele vieții din trecutul planetei. „Probele biologice nu devin pur și simplu lipsite de sens odată ce se degradează”, a spus Klenner. „Unele informații organizaționale pot persista, ceea ce face ca această abordare să fie utilă pentru trecutul îndepărtat al lui Marte”.
Descoperirea vieții extraterestre ar necesita dovezi suplimentare, dar această metodă poate indica cele mai promițătoare locuri de căutare. Unul dintre aceste locuri este satelitul lui Jupiter, Europa, care conține un ocean global sub o calotă de gheață. Misiunea Europa Clipper a NASA, care va ajunge în 2031, va studia posibilele locații unde oceanul a erupt la suprafață. „Dacă sunt detectate familii de molecule organice, abordarea noastră bazată pe diversitate va ajuta la interpretarea faptului dacă aceste molecule par mai consistente cu chimia abiotică sau cu organizarea biologică”, a concluzionat Klenner.
