Cercetătorii au descifrat calea prin care coronavirusurile migratoare ajung de la lilieci la oameni
Multe boli infecțioase emergente apar după ce agenți patogeni care circulă la animale reușesc să infecteze oamenii. Un nou studiu arată că modificări genetice minore pot influența modul în care virusurile interacționează cu sistemul imunitar al diferitelor specii și pot contribui la adaptarea acestora la gazde noi.
Un studiu realizat de cercetători de la Quantitative Biosciences Institute (QBI) al Universității California din San Francisco (UCSF), Icahn School of Medicine at Mount Sinai, Institut Pasteur și Fred Hutchinson Cancer Center analizează SARS-CoV-2, virusul care provoacă boala Covid-19, și un coronavirus înrudit, RaTG13, care infectează exclusiv liliecii. Echipa a comparat modul în care cele două virusuri interacționează cu proteinele implicate în răspunsul imun din celulele pulmonare umane și din cele pulmonare ale liliecilor.
Experimentele au fost realizate folosind prima linie celulară pulmonară obținută în laborator din celule ale liliacului mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), o specie prezentă și în România.
Proteina virală identificată drept element-cheie
Analiza a identificat drept element-cheie o proteină virală numită OrfB9. Varianta acestei proteine din SARS-CoV-2 diferă de cea prezentă în RaTG13 printr-un singur aminoacid din aproximativ 100. În celulele umane, varianta OrfB9 din SARS-CoV-2 a dezactivat un sistem de alarmă al răspunsului imun, permițând multiplicarea virusului. În schimb, în celulele de liliac, varianta OrfB9 din RaTG13 a activat o proteină implicată în apărarea imună, limitând astfel virusul.
Potrivit cercetătorilor, rezultatele oferă o posibilă explicație pentru modul în care virusuri aparent inofensive la animale se pot adapta la oameni și pot provoca forme severe de boală.
Diferențe genetice foarte mici pot avea efecte majore
Cercetătorii subliniază că diferența dintre un virus care rămâne la lilieci și unul care ajunge la oameni și provoacă o boală cu consecințe catastrofale poate fi determinată de modificări genetice remarcabil de mici. Analiza interacțiunilor dintre proteinele virale și cele ale gazdei, în cazul a două virusuri și două specii diferite, poate evidenția semnături moleculare asociate riscului de transmitere între specii.
Informațiile obținute din acest studiu ar putea contribui la dezvoltarea unor sisteme de avertizare timpurie pentru identificarea virusurilor cu potențial de a infecta oamenii.
Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), specie folosită în studiu, este prezent și în România, în special în zonele carstice și deluroase. Acesta poate fi întâlnit în Munții Apuseni, Banat, Oltenia și Dobrogea, precum și în sudul și vestul Carpaților, fiind prezent în numeroase sisteme de peșteri din Transilvania și Crișana.
