„Bastionul baltic: Strategiile Lituaniei în consolidarea granițelor împotriva amenințărilor rusești – mine, poduri temporare și ‘dinți de dragon’”
Lituania a prezentat un plan detaliat pentru o fâșie de apărare de 48 de kilometri adâncime de-a lungul granițelor sale cu Rusia și Belarus, care include câmpuri minate și poduri pregătite pentru demolare în caz de invazie. Alături de Polonia, cele trei state baltice își fortifică frontierele pentru a descuraja Kremlinul să considere un atac, adăugând obstacole și redute inspirate parțial de tehnicile utilizate de ucraineni pentru a respinge atacurile rusești.
Când va fi finalizată, „linia de apărare baltică” se va întinde pe porțiuni extinse din granițele Estoniei, Letoniei și Lituaniei, de la exclava rusă Kaliningrad, în vest, până la gura de vărsare a râului Narva, în est. Deși unii critici compară acest proiect cu nefericita Linie Maginot, comandanții locali și analiștii militari avertizează că analogia este nepotrivită. Scopul nu este de a stabili o barieră fizică unică, ci de a încetini orice atac terestru și de a „canaliza” forțele inamice în zone mai ușor de apărat.
Statele baltice au anunțat acest proiect în ianuarie anul trecut, iar lucrările la primele șanțuri, buncăre și diguri au început la câteva luni după aceea. Lituania a început să înființeze 27 de „parcuri inginerești” cu depozite de unelte „contra-mobilitate”, inclusiv sârmă ghimpată, blocaje rutiere din beton și bariere antitanc cunoscute sub numele de „arici” (ansambluri de grinzi metalice încrucișate) și „dinți de dragon” (piramide din beton).
O actualizare a Ministerului Apărării din Lituania descrie o serie ambițioase de fortificații stratificate care se vor extinde suficient de departe în interiorul țării pentru a acoperi Vilnius, capitala, situată la 32 de kilometri de granița cu Belarus. Acest sistem va lua forma a trei „eșaloane”. Primul eșalon, adânc de aproximativ cinci kilometri, va include un șanț antitanc lângă gardul de frontieră, urmat de un terasament, fâșii de dinți de dragon și câmpuri minate, precum și două niveluri de fortificări pentru apărarea infanteriei.
Dovile Sakaliene, ministrul Apărării, a indicat că este probabil să fie incluse mine antipersonal, având în vedere că Lituania și alte câteva state membre NATO de pe flancul estic s-au retras din convenția de la Ottawa, care interzice aceste arme. În eșaloanele al doilea și al treilea, vor fi pregătite poduri pentru demolare și vor exista linii suplimentare de poziții de infanterie. De asemenea, se plănuiește doborârea copacilor de-a lungul drumurilor care duc spre orașe, pentru a facilita distrugerea blindatelor rusești invadatoare.
Lituania a plasat o comandă de mine antitanc în valoare de 10 milioane de euro, pe lângă acordurile anterioare de achiziționare a 85.000 de mine pentru un total de 50 de milioane de euro. De asemenea, și-a reaprovizionat stocul de obuze de artilerie de 155 mm, a comandat 44 de tancuri de luptă Leopard 2A8 din Germania și a primit rachete antitanc Spike LR2 de fabricație israeliană în valoare de 6 milioane de euro.
Luna trecută, Sakaliene a sugerat că ar putea solicita misiunii internaționale de poliție aeriană a NATO din statele baltice să distrugă dronele care invadează spațiul aerian al Lituaniei din Belarus, după cel puțin două incidente recente. Lituania poate desfășura aproximativ 23.000 de soldați profesioniști și încă 104.000 de rezerviști, modernizându-și echipamentul, cu un buget de apărare care a crescut la 5,5% din PIB-ul național, unul dintre cele mai ridicate niveluri din NATO.
Germania își modernizează, de asemenea, grupul de luptă multinațional NATO staționat la Rukla, la aproximativ 65 de kilometri nord-vest de Vilnius, la o brigadă blindată completă de 5.000 de oameni. Exercițiile militare efectuate anul trecut sugerează că aceste forțe ar putea avea dificultăți în a face față unei invazii rusești pe scară largă, până când restul NATO ar putea oferi întăriri semnificative, în special dacă Rusia ar cuceri breșa Suwalki, singurul pod terestru al alianței către statele baltice. Aceasta subliniază importanța capabilității de a încetini și „modela” orice ofensivă rusească prin linia defensivă, având un impact decisiv în câștigarea de timp.
Polonia și statele baltice solicită, de asemenea, finanțare din partea Uniunii Europene pentru aceste proiecte, argumentând că acestea vor contribui la protejarea întregului bloc comunitar.
