Apărarea Muzeului Național de Istorie în cazul furtului tezaurului dacic
Atacul violent asupra unor capodopere arheologice, precum Coiful de la Coţofeneşti şi cele trei brăţări dacice regale din aur, reprezintă o agresiune de o gravitate excepţională la adresa patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor, a declarat Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) în cadrul procesului de la Assen, Ţările de Jos, unde sunt judecați autorii furtului de la Muzeul Drents.
„Onorată instanţă, în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice. Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanţă excepţională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică şi simbolică depăşeşte frontierele unui singur stat. Ele aparţin memoriei culturale a României, dar şi patrimoniului cultural al umanităţii”, au transmis reprezentanţii MNIR.
MNIR subliniază că furtul a provocat o traumă profundă în societatea românească și un prejudiciu profesional, moral și uman pentru instituție. Coiful de la Coţofeneşti este un simbol al originilor istorice și al demnității culturale, iar dispariția sa a fost percepută ca o rană adusă memoriei colective. Vestea furtului a generat șoc, revoltă și umilință în rândul cetățenilor români, care au simțit că o parte din trecutul lor a fost smulsă din spațiul public.
„Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate și transmise mai departe prin munca unor generaţii de muzeografi, arheologi, conservatori şi istorici. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violenţă, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăşi misiunea unei instituţii publice chemate să apere patrimoniul comun”, se arată în declaraţie.
MNIR menţionează că efectele furtului au depăşit graniţele muzeului, afectând cooperarea culturală internaţională. „Acest furt a afectat grav încrederea pe care se întemeiază cooperarea culturală între instituţiile europene. Fapta a generat teamă, suspiciune şi tensiune publică imensă, punând sub presiune relaţiile culturale dintre instituţii”, a adăugat MNIR.
Instituţia subliniază că instanţa nu judecă doar un furt, ci consecinţele unei fapte care a tulburat profund o societate. MNIR îşi exprimă încrederea că autorităţile române vor continua eforturile de recuperare. „Gravitatea excepţională a faptelor rezultă din natura obiectelor vizate. Prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piaţă și nici reparat integral prin simpla recuperare materială. Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite”, se arată în declaraţie.
MNIR face apel la instanţă să considere aceste fapte nu ca pe o infracţiune patrimonială obişnuită, ci ca pe un atac de o gravitate excepţională împotriva patrimoniului cultural. În procesul de la Assen, cei trei bărbaţi acuzaţi de furtul Coifului de la Coţofeneşti şi al brăţărilor dacice sunt Jan B. (21 de ani), Douglas Chesley W. (37 de ani) şi Bernhard Z. (35 de ani). Furtul a avut loc în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, când hoţii au provocat o explozie pentru a pătrunde în Muzeul Drents din Assen.
Deşi cei trei hoţi au fost arestaţi după câteva zile, locul unde se afla prada a rămas mult timp necunoscut. Autoritățile olandeze au anunțat că au găsit coiful și două dintre brățări în aprilie, iar acestea au fost predate autorităților române. Locul unde se află a treia brățară de aur rămâne necunoscut. Aceste obiecte antice erau împrumutate de la Muzeul Național de Istorie a României, al cărui director a fost concediat la scurt timp după furt.
