Acordul lui Trump cu Iranul: O viziune nerealistă într-un conflict imposibil
Donald Trump a intrat în războiul cu Iranul cu obiective maximaliste: eliminarea programului nuclear al ţării, distrugerea programului său de rachete balistice şi încetarea sprijinului acordat grupărilor militare regionale, inclusiv Hezbollah şi Hamas. El iese din război cu promisiunea Iranului de a nu construi o bombă şi de a purta discuţii suplimentare privind programul nuclear, fără nicio menţiune scrisă referitoare la programul de rachete balistice, iar Hezbollah celebrează o „victorie”, întrucât memorandumul de înţelegere instituie un armistiţiu în Liban, unde Israelul a ocupat o porţiune a ţării ca „zonă tampon”.
Atuul cheie al Iranului a fost, în cele din urmă, strâmtoarea Ormuz, calea navigabilă despre care aproape toate simulările anterioare ale războiului prevăzuseră că va fi rapid blocată de Iran. Pentru a redeschide strâmtoarea, administraţia a fost nevoită să renunţe la obiectivele sale mai ample sau să se confrunte cu ceea ce Trump a numit o „criză economică mondială”.
Evaluări nerealiste
Barbara Leaf, membru distins al Institutului pentru Orientul Mijlociu şi fost secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri din Orientul Apropiat, afirmă că SUA au început războiul cu „evaluări dezastruos de nerealiste privind rezilienţa regimului” şi disponibilitatea Iranului de a prelua controlul asupra Strâmtorii Ormuz şi de a ataca instalaţiile americane şi străine din Golf.
„SUA au constatat rapid că înfrângerea unui adversar care şi-a perfecţionat timp de patru decenii doctrina şi abilităţile de război asimetric nu este războiul pentru care se pregătiseră”, a declarat ea. „Iar escaladarea rapidă a suferinţei economice la nivel global a făcut războiul cu atât mai insuportabil”, adaugă analista. Trump se confruntă cu o dilemă: „Nu vrea să reia conflictul armat. Dar a irosit o mare parte din pârghiile pe care le-ar fi putut avea dacă războiul s-ar fi încheiat în prima sau a doua săptămână”.
Reacții politice
Administratia Trump a ezitat să facă public textul memorandumului de înţelegere, care a fost citit de un înalt oficial în cadrul unei conferinţe telefonice de informare a presei. Casa Albă nu a publicat o copie online, iar mulţi din propriul partid al lui Trump au criticat acest acord. Senatorul american Bill Cassidy din Louisiana a numit acordul „cea mai gravă greşeală de politică externă din ultimele decenii”, afirmând că „Reagan se răsuceşte în mormânt”.
„Ambiţiile nucleare ale Iranului nu au fost frânate, iar iranienii au învăţat că ameninţarea strâmtorii Ormuz dă roade”, a subliniat Cassidy. Senatorul Thom Tillis din Carolina de Nord a declarat că cele 14 puncte publicate nu sunt suficiente pentru a putea determina dacă este „un acord bun”.
Critici la adresa politicii lui Trump
Trump a criticat Planul comun de acţiune cuprinzător (JCPOA) din era Obama, afirmând că fostul preşedinte a trimis „paleţi cu bani gheaţă” pentru a mitui Iranul. Cu toate acestea, în momentul în care a încheiat propria sa înţelegere de pace cu Iranul, Trump s-a confruntat cu necesitatea de a justifica restituirea unui set mult mai mare de active.
„Nu sunt banii noştri, sunt banii lor, iar noi i-am îngheţat la un moment dat”, a spus Trump referindu-se la activele iraniene îngheţate. El a sugerat că, dacă Arabia Saudită deţine rachete balistice, atunci Iranul ar trebui să aibă dreptul de a le deţine și el.
Decizie pragmatică
Memorandumul de înţelegere a fost o decizie pragmatică a administraţiei Trump, conform căreia conflictul trebuie să se încheie cât mai repede posibil, în ciuda costurilor politice. Leaf a declarat că este „profund uşurată că acest război prost conceput pare să se apropie de sfârşit”, dar a adăugat că „nu există prea multe garanţii că administraţia nu va aluneca din nou în conflict”.
Robert Malley, fost oficial al Departamentului de Stat şi negociator al JCPOA, a afirmat că nu are sens să se compare cele două acorduri, care sunt „fundamental diferite, rezultate din contexte complet diferite”. „Concluzia este că memorandumul de înţelegere este de departe preferabil oricărei alternative propuse”, a concluzionat el.
